HEFAISTOS sau POTCOVĂRIA DIN... OLIMP

comedie mitologică în trei acte, șase tablouri
în versuri

 

 

Personajele

Coloana Stângă	Coloana Dreaptă
Hefaistos	Dionysos
Thetis	Ares
Hera	Apollo
Esop	Artemis
Dictys	Cele trei Graie
Danae	Atlas
Perseu	Homer
Polydictes	Heracle
Athena
Afrodita

 

( Fierari, pescari, zeițe, nimfe, satiri, vestitori, aezi )

 

 

 

ACTUL I

 

Scena 1

 

(Fierărie din adâncuri a lui Hefaistos.)

 

Hefaistos: (ascuns după stânci priveşte cu satisfacţie în jur)

Pe brânci, în grote, în galerii, în peşteră, sub bolţi, mii de meşteri căutători de comori, scormonitori ai ascunzişurilor adâncului, spintecaţi sub ape, cu târnăcoape şi sape, miezul pământului!... Prăvălesc stânci în prăpăstiile repezi, rup colţi, taie lespezi, împing ceru, tărgi de povară, cară şi scot afară munţi ce ard în cuptoare!... Furnicare de forţe ce deschid ascunzişuri prin întuneric, stăbili!... Toarnă în guri flămânde de vulcani, felii enorme de antrecit, răstoarnă bolovani de fier, ţin în jocul feeric de jerbe şi de scântei, curgăminte de fluviu topit în luturi cu forme de suliţe, săgeţi, arcuri şi scuturi!... Ha... Ha...!

 

Meşter: Turnaţi, fraţi, turnaţi cu toţii! acum când doarme stăpânul Hefaistos, marele frate, turnaţi flăcări şi jar! Să nu stea deoparte, niciunul! Să urce fumul jertfelor noastre spre cea mai înaltă treaptă a zeilor aceste, să... cântecul fierului să spargă porţile cerului, să se facă dreptate dreaptă şi-n lumea de trudă, aspră a celor de jos!... Încet, să nu ne audă Hefaistos!

(Hefaistos surâde)

 

Fierar: Să bată-n surdină, fără odihnă, ciocanele!...

Topitor: Să fiarbă cazanele cu minereu topit în noaptea plină de mit! Să sufle foalele ror!

 

Fierar: Şi-atât nicovalele să vorbească!

Soclialist: Să se-ascută pumnalele, suliţele, săbiile!

Ucenic: Aduceţi în cleşti arcurile!

 

Meşter: Să sfărîmăm temniţele, ţarcurile ! Să dărîmăm cu drugi de oţel zidurile de granit ale Olimpului !... Să astupăm cu dolomit înroşit şanţurile cetăţilor ! Cu mucia dălţilor să rupem lanţurile ce ne-au priponit, mişei, în hrubele timpului şi chinului fără sfîrşit...

Cor: Bateţi, bateţi, răzbateţi !... ( bis )

Meşter: Ieşiţi la lumină din prăpăstii şi bezne !...

Glasuri: Nu va fi lesne !...

Meşter: Veniţi împotriva celor de sus, ce ne-au supus, fără vină, la munci în văgăunile adînci din tărîmul întunecos al zeului Okeanos !...

Glasuri: Nu va fi lesne !

Meşter: Puneţi mîna pe arme! Ieşiţi din vizuină! Cînd va fi luna plină deasupra mării, urcaţi-vă pe munţi ! Ţărmul aproape ! Întindeţi punţi peste ape, şi val după val, într-una, ca pe un pod de corăbii, întregului norod de truditori, vom ajunge la mai odată cu zorii !...

Glasuri: Dar acolo sînt zeii, duşmanii!

Meşter: Aveţi arcuri, săbii, săgeţi !

Glasuri: Arme! Să turnăm arme !...

Cor: Bateţi, bateţi, răzbateţi !... ( bis )

Hefaistos: ( vine în mijlocul lor; tunînd )

Procleţi, neghiobi !... Nemuritorii să se dărîme ! Voi chipuri murdare de robi, gloată, cădeţi în genunchi şi din rărunchi aduceţi laude ! Ei sînt stăpînii a toate! Înconjuraţi-i tritoni ! Puneţi-i în fiare! ( aparte ) Sărmanii mei muritori ! O, zei, atîta sfîşiere în mine şi în ei ! ( apoi tare ) Cine-i nebunii ce pun la cale răscoale-mpotriva celui ce-audă şi vede tot !... cine sînt cei ce socot că pot să se măsoare cu zeii?... Cu zeul soare Helios, cu zeul vînt Eol, cu zeea pămînt Geea, cu zeii mări şi oceane Poseidon, Okeanos !'?

Glasuri: Mişeii !

Hefaistos: Gnomi, histrioni, la cazane! sufleţi în foale, ridicaţi rotocoale de fum şi jerbe !... Înălţaţi către slavă jertfe !...

Meșter: (amenințător) În vatra vulcanului fierbe lava și scrumul...

Hefaistos: (aparte) Iar în nopțile mele coșmaruri !(apoi tare) Din fundul Terrei, nu arme, ci daruri să-i aducem lui Zeus și Herei !...

Cor: Bateți, bateți, răpăteți!... ( bis )

Thetis: (vine în cămașă de noapte) Hefaistos dacă atâta larmă?... abia se ivesc zorii! Dece-ți robotesc și-acum slujitorii? Dece se sfarmă cărbune? Dece e vulcanul aprins? Cine suflă în foale? Ce gânduri nebune v-au trezit în noapte? Ce vă îndeamnă ? Ce groaznice fapte puneți la cale ?

Hefaistos: Nici tu nu te-ai culcat, stăpână? Prea bună Thetis ?... Tragi cu urechea și gândului meu? De când eram copil, mi-i privegheat și rostul și pasul, și ți-am urmat îndemnul și glasul mereu... Ai vrut să știi și să vezi și să îndrepți tot ce fac... Dar acum spionezi ca un vechiu eolet !...

Thetis: Hefaistos !...

Hefaistos: Doamnă, o, vejnică Thetis! Ceartă-ne stăpână și iartă-ne ... Supușii mei au ajuns la țărmul răbdării... Și-odată cu ei, în ascuns, eu, umilul zeu, șchiop și bidos !...

Thetis: Hefaistos !...

Hefaistos: (supus) Ceartă-ne, stăpână și iartă-ne !...

Thetis: Trimite-i să doarmă !

(Slujitorii cu făclii dispar. Hefaistos ridică brațele spre cer.)

Hefaistos: Hera ! Tu ce m-ai zămislit în pântecele fecioriei și-al dăruirii! Hera, zeița căsniciei! Unde ți-a fost fericirea maternității, iubirea, fiorul bucuriei și împlinirea firii ?! Dece m-ai pustiit de cântecele copilăriei, de mângâieri și de descântecele leagănului blând ?!. De vorba dulce de mamă, de gând duios, de tăceri și de gânguriri în vis ?! Dece m-ai gonit, dece m-ai alungat, dece m-ai aruncat din paradis ?!... (amintindu-și) Vă aduceți monedele, monedele, zeii și nimfele fecioare la picioarele tronului tău ! Deschideam ochii în-tîia oară... Zâmbeam și nu îndrăzneai a-mi cere un pas... un pas, încă unul...

Era ceasul rău ! Mi-am îndoit ca alunul și am căzut în pământ !... Naiadele mă scoaseră și iar... O zei ! Am rămas pe lespezi, frânt !... Plângeam amar și-n zadar că nu puteam să merg !... "E șchiop, e slut, ai strigat, e mai urât decât Esop " " NU-I FIUL MEU " Să moară ! Nu e odraslă de zeu !" Și-n hohotele, nu de plâns ci de râs, ale mișeilor, - râdeau monedele, și satirii, curgeau batjocurile zeilor- mi-ai smuls din scorbotele de dantele și scutece în care mă-nfășeau naiadele, și împotriva firii, mamă, m-ai azvârlit în gol, purtat în cele patru vânturi de Noi !... Alergau dedesubt, pământuri, se prăvăleau cascade, se rostogoleau dealuri și văi, alunecau holde-aurii, iar valurile mării mă dăruiau depărtării !... Un bulgăre de viață și teamă, rătăcit în abis de ape și ceață !... Așa m-ai găsit, în sfârșit, măreață și bună Thetis !...

Thetis: ( cu emoție ) Băiatul meu, urgisitule zeu ! Te-am luat la mine-n palatul din adânc de ocean, să-ți fiu aproape de patul de prunc ! "Eu n-am să te-arunc !" Și ca pe un fiu te-am crescut an după an, te-am binecuvântat și te-am ridicat bărbat de temut !... S-acum? acum ce vrei? Ce uneltești cu ciocane, cu clești, cu nicovale și foale ?! Ce pui la cale cu fum, cu foc și scântei, cu drugi de aur, de-aramă și fier ?...

Hefaistos: Să mă împac cu ei, cu puternicii zei ! Cu buna mea mamă, și să-i cer iertare !...

Thetis: ( cu bucurie dar și cu neîncredere) Oare?! Hefaistos nu uita că și eu sunt fiică de zeu ! Tatăl meu, Nereus, "bătrânul mărilor" e tot din neamul lui Zeus ! Hera, divină, abia scăpată din pântecele fioros al lui Cronos, tot mie mi-ai fost încredințată s-o cresc, fără pată, să-i fie soție marelui tată ceresc !... Surorile mele, cincizeci de nereide, și miile de oceanide, - izvoare, pârâuri și râuri din toate zările – vor fi în veci de pază depărtărilor bântuite de valuri, ori în munți, pe dealuri, pe văi și pe câmpii !... Umbre de-ați fi, tu și ai tăi, - luați bine seama nu veți face un pas peste vama apelor !...

Hefaistos: Dar darurile ce le vor măriții zei?

Thetis: Treaba lor ! Să vină după ele! Sau... le duc eu ! (pleacă amenințând ) Ia seama, tinere zeu !... Nu te juca cu focul !...

Hefaistos: (în urma ei, râzând ) Ce glas de moiră ! Ce muiere! Îi frige lacul sub picioare !... Aidoma cu mama !... Dar nu mă miră... ai lor și-au detronat cu viclenia armelor, părinții, și-acum țin disperat, cu dinții de putere ! Și-au împărțit, la mezat, între ei comorile: pământul, cerul, soarele, izvoarele, florile, spicele, frumusețea, bucuria și veșnicia ! Cu fii, cu fiicele, cu nurorile și ginerii... cu copiii, cu tinerii și bătrânii! Iar tristețea, amarul și fierul... (strigă la slujitori) Aduceți lingouri de aur din cel mai pur, și cel mai dur, cel mai gigant diamant ! Vreau să forjez, să sculptez să cizelez, cu puteri de Anteu, cel mai frumos, mai înalt și mai imaculat tron și amvon de rugă !... Turnat în basorelief de aur și de sidef ! Cu spătar de mărgăritar !... Cu brațe de argint încrustat în iacint !... Cu picioare de balaur și de centaur, pe piedestal de smaralde !... Cu umbre de succine, bătute-n aramă și chihlimbar !... Cu rânduri de iederă, jad și ciorchine grele de perle ! Cu perne din pene de lebede line !... Să-l scalde sori, în culori de curcubeu !...(strigă) Mai repede ! Să-l dăruiesc însumi eu, Hefaistos, cea mai umilă slugă și făurar din fundul beznei de iad, cu gânduri bune, senine, de închinare, celei cu glasul duios și sînul dulce de miere ! Celei, dintre zeițele divine, stăpână și mamă... Herei !...

Slujitorii: (izbind furios cu ciocanele) Fiare, lanțuri și scoabe ! Rug, jilț de foc, cu spătar de jar ! Jug și obroc afurisitei babe !...

Hefaistos: (strigă) Mai repede ! (apoi sieși ) Jivină haină! Lupoaică cu dinți otrăviți de cucută! Șerpoaică orgolioasă, geloasă și slută ! Momâie cu coasă! Iartă-mă bunule tată !

Cor: Bateți, bateți, răzbateți! ….(bis)

Hefaistos: (privind în toate părțile) Tăcere! Au împânzit pământul cu paznici care de care mai strașnici, mai zeloși, mai docili, mai umili, mai odioși ! Îmi vine să crăp de rușine !... O, dar răbdare, meștere făur ! Cu cât puterea cerului e mai fără hotare, cu-atâta miezul fierului se face mai tare !... Se umple Olimpul nemărginit de toane, de certuri, de zvonuri, de-nvrăjbiri și de venin ! Dacă nu e prea plin !... Cu daruri din cele mai scumpe, mai felurite, făurite de mâna mea: Brățări coroane, sceptruri și tronuri, voi câștiga cu timpul încrederea lor !... Și-mi voi vedea în sfârșit aievea, visu-mplinit Pe Prometeu dezlănțuit !... Mă înfior ! ( Cu tristețe) Se chinuie și azi sărmanul în Caucaz !... Nu pot să uit că din porunca celui mare l-am pironit însumi eu de mâini și picioare !... Îmi bubuie încă în inimă, ciocanul cu care îmi băteam în stâncă prietenul bun! Din vatra mea era frânt jăraticul ce-l dăruise oamenilor, pe pământ !... Știam dar eram legat prin jurământ cu vorbe nezise !... Plângeam (aude pași și se ascunde ) Tăcere !

Thetis: (se apropie pândind ) Stăpânul Tunetelor dă târcoale Mării Egee ! Cine știe ce altă femeie îi iese în cale și îi dă ghes cu farmecele sale !... Iar după el cu gelozia și ura panterei ce nu cunoaște măsură... ( se trezește față în față cu Hera și rămâne împietrită ) Tu aici?! În adâncuri de ape ?! Ori ești umbra Herei ?! E peste fire! Nici cel mai mișel gând, nici cea mai nebunească năzărire, nici cel mai nestatornic gând, ori val nu pot să te alunge pe tine aici, în bezne de mare, aproape de vatra sărmanului tău fiu, lângă craterul vulcanului viu !... Ce faci?!... Ce înseamnă !... Ce taine te-ndeamnă ?...

Hera: ( cu furie ) Taci ! Nu mai pot! Mi-ajunge !... Am încercat să mă prăbușesc din înaltul ceresc în tenebre !... În afundurile negre ale Tartarului !'... Sătulă de necredință și hulă și de prea multul amarului !... Să mă las purtată de valuri cât mai departe de maluri! Să mă înec în neființă și moarte!

Thetis: (bănuitoare) De ce, stăpână ?

Hera: Mi-e rușine de mine ! Și mă desfid și mă strivesc sub propriile-mi picioare că nu sunt în stare să-nchid odată cu pleoapele, și temnițele gândului sălbatic ! Să-și stingă furiile ce mă năpădesc, pârjol și jeratic în piept!

 

Thetis: Vorbește odată, de ce, bună stăpână?

Hera: Mi-e destulă viața ce-mi petrec lângă hapsânul meu soț, Stăpânul Tunetelor !

Thetis: Zeus ?! Cum poți ?

Hera: Și blestemată să fie ziua când mi-a fost dat să-l iau de bărbat !

Thetis: Hera ! Nu se poate !... E nedrept !...

Hera: (urlă) Își bate joc de tot și de toate ! M-înșeală!... Își face toanele prin toate cotloanele, pe toate coclaurile, prin toate găurile, prin găurile prăbușite-n oceanele lumii, ori cocoțate în aurele culmii!... Prin case, palate, cu tot soiul de fete și de neveste de regi ce-i cad în plase, care de care, frumoase, blegi, și bete de firicire !... Îmbracă vestminte și chipuri și se strecoară fără rușine de nume prin turme, cirezi, prin ierburi și crengi, prin ape și pe nisipuri cu odioasele-i trebi !... Mai ieri s-a răsucit o vreme, de sus în jos, ca turbatul, pe lângă palatul lui Acrisios din Argos!... Bolnav de fiere după alt os de muiere !... ( amenințând către cei de deasupra ) O să vedeți voi, mâine! Și câine, cățea să-mi ziceți de nu v-o plăcea jocul!... (lui Thetis, cu ochi de scântei) Acum se învârte în jos și în sus și geme printre talazuri, gonind pe poteci ude, pe lângă castelele și crenelele lui Nereus!...

Thetis: ( uimită) În jurul palatului tatălui meu ?

Hera: ( fierbând) Sublimul Zeu îi face curte și nazuri uneia din cele cincizeci de nereide zălude și avide de măritiș !...

Thetis: (amuzată) Căreia?

Hera: Nereia cea mai frumoasă și mai vicleană și mai necredincioasă! ( strigă) Lui Thetis!

Thetis: (indignată) Ce-ai zis?

Hera: ( furioasă) Da, ție !

Thetis: (urlă) Hera!

Hera: ție!

Thetis: Hera !... Asta nu se mai cheamă gelozie, ci zărghială și boală și nebunie! Du-te mai bine acasă !

Hera: (plesnind) Așa! Băgați de seamă!... Vă voi da să beți sânge de zare din prăpăstii amare și zi fără soare !... Vă veți blestema și-mbrățișare și desfătare și-ncrucișare și ceas de născare!... Nu vă veți afla locul, ardă-ar focul (pleacă urlând ) O să vedeți voi, mâine, pe mare !...

Thetis: (strigă după ea) Hera !...

Hefaistos: (iese de după o stâncă, de unde a urmărit totul.) Mărita Hera !... Căreia ți se cuvine doar laudă și închinare!... Și tot Olimpul și Terra să ți se plece la picioare! (lui Thetis ) Ei ? Te-ai convins ?!

Thetis: (plângând) Câtă rușine !

Hefaistos: Câtă otravă ! Mai spune că-s nedrept! Și să nu îndrăznesc să-i iau de piept pe neîntinații, pe nemăsurații zei !...

Thetis: O nefericită, bolnavă de gelozie!...

Hefaistos: Bolnavă de putere! Nu-i mai ajunge tronul !... Nu e destul de mare!... N-o mai cuprinde!... Mai cere încă slavă și fală !...

Thetis: (speriată) Ești nebun!

Hefaistos: Și în isonul celorlalți zei, trage sfori, pândește și se întinde și spre al lui Zeus!

Thetis: (îngrozită) Ce-ai spus?!

Hefaistos: Ce spun! De câte ori se iau la ceartă din te miri ce ?!... Ce au să-și mai împartă? De câte ori Stăpânul Tunetelor o lasă singură-n Olimp, unde și-a strâns o clică de ipocriți ce-i cântă-n strună!... În schimb o stârnesc pe ascuns clipă de clipă, cu viclenie și ură și-o-ndeamnă la crime fără măsură în cruzime!...

Thetis: Și n-are dreptate? Lui Agenor din Sidon i-a răpit pe Europa cea frumoasă !...

Hefaistos: Și a întocmit prin fiul ei neamul lui Minos!

Thetis: Pe cea mai frumoasă din fiicele lui Asopos - Egina - după ce a făcut-o femeie - ce soartă - a preschimbat-o în pământ și a aruncat-o în Marea Egee !...

Hefaistos: Iar insula a devenit cea mai celebră școală de artă!!

Thetis: Nu mă-ntreba de Antiope, sora ei!...

Hefaistos: Alți fii: strămoșii regilor din Teba !

Thetis: Sau de Calisto și Alfeu ?

Hefaistos: Divina e nemuritoare!

Thetis: Pe cer... în Ursa Mare !...

Hefaistos: Dar fiul ei va stăpâni în țara unde nu va adie decât zefir : Arcadia ! (încălzindu-se) Lumea, cu cer și pământ, e încă-n formare! Iar oamenii, din brâncă, s-au ridicat de mult în picioare! Au împânzit meleagurile ca nisipul... S-au ridicat pe stânci !...Au sărit pragurile erelor de dinaintea dimineții istoriei!... Dar cine știe cât timp va trebui să treacă până când Firea va ști să-și întreacă și nehotarare și veșnicie!... Până când forțe nemăsurate, titanii ne-mblânziți, stăpâni pe cutremure, furtuni, cicloane, meteoriți, zăpezi, schimbări de poli, vulcani cu lavă încă în clocot, oceane cu monștri și fiare, tropot și torțe de bătălii funeste, boli și stihii se vor îmblânzi !...Până în veacul minunii când apa și focul se vor supune înțelepciunii celei de dincolo de Olimp !...

Thetis: (neînțelegând) Ei, și ?

Hefaistos: Zeus impune legi naturii și vieții! Vrea cât mai mulți fii să îi împlinească în tot locul regi cu chipul și asemănarea lui!

Thetis: (ironică) Semizei !

Hefaistos: Întocmește în toate, hotare, ca Omul, ca O mare, să viețuiască măcar omenește!

Thetis: Ba, da! Ii iubește... Deacea l-a înierat atât de câinește pe Prometeu după ce i-a stat ajutor și spadă în mâna dreaptă în lupta cu titanii!... După ce l-a înălțat drept Zeu al Zeilor și i s-a închinat!... Pentru un pumn de jeratic?

Hefaistos: (învins)... furat din focul meu...

Thetis: Fiincă – iubește pe oameni, sărmanii ?...De prea multă xi groază! Știe ce îl așteaptă !Știe că singur nu poate domni peste toate, milenii întregi!...

Hefaistos: ( pe gânduri) Cu ceilalți zei de pază prin cotitură...

Thetis: Ce semeni aceea culegi... (atentă) Ascultă !...

Hefaistos: Vine furtună?

Thetis: E numai hulă de adânc... și vorbă multă !... O să te ajungă din afunde ocean în bezna lui Hades !...

Hefaistos: N-am de ales ! Eu, cel din urmă dintre zei, de pe ultima treaptă, nu-i cânt Herei în strună și nu o preamăresc!... Ii sînt dușman și-am s-o lovesc cu armele ei ! ( pleacă)

Thetis: Oh, sînt sătulă... Sătulă

- Cortina-

 

 

Scena 2

(puntea unui vas de pescari)

Un sclav cocoșat: Cer de rugină și ceață se ferecă-nseară !..

Un sclav șchiop: Curg din amurg peste mare, spume de mărgăritar.

Sclavul cocoșat: Lumină târzie și umbre de ceară !...

Pescar 1: Risipit pe câmpie și pe coline, satul adună pruncii de poală și pruncii din brață aproape de maluri !...

Dictys (la cârmă): Nu-s semne de vreme bună și nici de cele pline (îngrijorat) Apusuri și ape, nu-mi ispitiți în adâncuri de zare și-n depărtare pescarii ce se avântă în larg, catarg lângă catarg !...

Sclavul șchiop: Delfinii se dau rostogol peste valuri și-alunecă-n alge, domol ...

Sclavul cocoșat: (cântă) Pescarii își lasă femei și odrasle, s-adaste la țărm... Să-i prindă zorii în măduva mării !...

Dictys: (temător) Otgoane, parâme și cârme, ocrotiți-mi pescarii, ce spintecă-n vele noaptea spre larg !...

Sclavul șchiop: Se sparg în vânt clopotele depărtării, și hergheliile mării nechează peste câmpiile legănate în descânt rău !... (vuietul vântului crește)

Dictys: (strigă) Ridicați ancorele !... Strângeți năvoadele !..

Pescarii: ( i ei) Nu-s pline !...

Dictys: Păcură groasă se lasă pe valuri nebune !... Năluci se sfâșie-n spume!... Dați drumul la pește-n adâncul de bezne, să fim ca fulgul pe creste !...

Sclavul șchiop: Talazuri se dărm în văgăuni de genuni și hău ! (furtuna se întețește)

Sclavul cocoșat: Sântem lângă țărm și nici o rază !.

Pescar 1 (strigă): Vâslele s-au frânt! velele zboară ca albatroșii, în vânt !...

Sclavul șchiop: (lui Dictys) Dă-mi cârma mie!... M-am alăptat din zeama asta cu sare, de-o veșnicie !...(Dictys i-o dă) Poseidon ! Cu cine te înfrunți?! Cu mine ori cu ce zeitate !? Ce munți, ce vulcani, ori ori ce titani ți-au deslănțuit valurile ?... Ce răfuieli și ciondăneli ai încă și-acum , și a câta oară cu cei din Olimp ? Ori cu Palas Athena !...

V-ați împărțit – de cât timp – moștenirea și stăpânirea Acropolei – Eterne !... Te-ai războit destul cu mărițiînălțimilor, și încă nu ți-ai potolit frământul adâncimilor și vântul ?! Nu ești sătul ?!

sclavul cocoșat: Furtuna rage !... Bărci-s coajă de nucă și sarcofage, apele, lespezi de cripte !...

Sclavul șchiop: Gorgone !... (strigă ) Balauri !... Tritoni !... Grifoni!... Sirene!... Opriți-vă descântul groaznic ! Dacă e voia lui Zeus vom trece cu luntrea lui Caron Stixul rece, la ceas năpraznic sub a morții aripă, și până-n ultima clipă vom fi tot pe ape !...

Sclavul cocoșat: Fulgere repezi, săgeți înfipte în prăpăstii de mare!

Sclavul șchiop: Adâncuri amare vor să-și adape setea năucă de vieți; Să nu scape nici unul!... Pe toți să-i îngroape taifunul!...

Pescar 1: (strigă) Munți se prăbușesc peste punți !...

Dictys: (ca în rugă) Otgoane, parâme și cârme, întoarceți pescarii și marinarii, fără busolă de stele, din larg !...

Sclavul Șchiop: Prore se sparg!... Catarg zdrobit, ancore rupte, timone și scânduri plutesc!...

Pescar 1 (îngrozit): Se spintecă-n două miezul adâncului până în fundul stihiei pământului !...

Pescar 2 (la fel): Cascade de jar, perdele de fum, stânci de amnar prăvălite în scrum !

Pescar 3 ( la fel): Plouă din slavă cu meteoriți topiți!...

Pescar 1 ( la fel): Torente de lavă se cern... peste infern !...

Dictys: Bărcile turbate ale lui Amerys plutesc pe spate!... Sfeșnice fieruite ale lui Mertias, au ars și alunecă toate-n abis !...

Sclavul cocoșat: E țărmul aproape dar n-au să scape nici în bucăți!

(aparte sclavului șchiop) NU-te duci prea departe, tăcerea, stăpâne?!

Sclavul șchiop: Să se-mplinească vrerea pământului și apei și vântului și cerului și adevărului !... Să mi se afle puterea!... Auzi-mă Thetis !... Zeus, înfrână-ți snopul de fulgere și mână-ți departe, potopul cu ugere pline!... Tu ai prezis, și de tine sînt pus pe faptă !...

Dictys: ( înebunit) Femeile, pruncii, ne-așteaptă cu pește,

și-adâncul de pește e plin și pentru oameni și zei, parte dreaptă !...

Sclavul șchiop: Hei, Poseidon și Hades, nici unul din voi nu-i divin!... Ajungă-vă trombe și hecatombe de semeni !...

Dictys: (înțelegând pe cine are în preajmă, strigă și el) Voi, norii peste pustiuri și peste zodii rapace, salvați-mi pescarii fără catarg, ce-noată în smoală din larg, cât nu-i prea târziu !... Dați mărilor pace!...

Pescar 1: (vine în goană) Năvoadele au prins fărîme de punți!...

Pescar 2: (la fel ) O ladă de aur plutește în plase!...

Sclavul șchiop: ( cu bucurie) În sfârșit !... Esop ! Vino-mi în brațe!... E timpul să ne dăm pe față!... (lui Dictys) Nu fără scop am pus mâna pe cârmă în miez de potop!... ( dă cârma lui Dictys) Hai, du-ne mai departe pe ape albastre!...

Dictys: (supus) Mărite Hefaistos, de voia ta ne-atârnă și viață și moarte!...

Hefaistos: E-n plasele noastre, și n-o să ne mai scape !...

Pescar 1: Deslegați-o de grabă!

Pescar 3: (vine în fugă) Cu toarte, colțare, zăvoare de argint, bătute-n smaralde și diamante!...

Pescarii toți: Comoară!... Tezaur !... comoară!...

Hefaistos: S-o tragem afară fără zăbavă!...

Pescar 4: E în zadar!... ne vom duce cu ea în Terter !...

Hefaistos: Urcați-o pe punte!...

Esop: E poate un dar al lui Zeus !...

Dictys: Sau cine știe ce zeu, vrea s-o îngroape în adâncuri de ape la poale de munte!...

Pescar 1: Lăsați-o jos !...

Hefaistos: acum hotărăsc eu ! Haideți băieți! Fără toane! Ridicați-o pe punte cu scripeți și otgoane!... Aici, la țărmul insulei Serifos, i-a fost hărăzit să ajungă.

Dictys: Deschideți-o iute, ca nu cumva, ispitit și gelos de atâta noroc, tiranul rege, Polydecte, fratele meu, să ne aștepte pe maluri !... Să mâna lungă și rău și apucător cum este, s-o pună sub obroc, să vrea s-o moștenească, pe vrute și nevrute !...

Pescar 1: (amenință) să nu-ndrăznească !...

Pescar 2: (în fugă) Am scos-o din valuri !...

Pescar 3 ( la fel ) Mărite Dictys !... Nu-ți cer decât să mă sfârteci sub bice, să mă arunci la munci, ori să mă dai rechinilor, și joacă marsuinilor, pentru asemenea veste !...

Pescar 4 : Stăpâne, privește pe mare!... În depărtare furtuna s-a stins !... Nici urmă de genune!... Ca prin minune se luminează tăria în larg și marea potolită își ascunde sub unde, mânia!...

Dictys: I-un semn ! (pescarului 3) Vorbește!

Pescarul 3: E mai neprețuită decât corabia toată de lemn, cu vâsle și catarg , cu proră, cu parâme și cârme !...

Pescar 2 : E mai de necrezut decât că m-am născut !... Ori că marea înspumată s-ar fi cutremurat vreodată!...

Hefaistos: (furios) Vorbiți, limbuților smintiți, muieri clevetitoare și zălude, greieri de iarbă, necunoscători cu ditamai barba !...

Pescar 1 : ( cu teamă) Din mijlocul lăzii se-aude un scâncet de prunc care cere îndurare, Ori piere!...

Pescar 2 Și-un plânset de durere cum doar al unei mame doare când geme!...

Hefaistos: Aduceți-mi lada !...

Pescar 3 : Cârmaciule, adu-ți aminte de Elada și de cutia nefericitei Pandore !...

Dictys: (pe gânduri) Și de turbatele blesteme ale atâtor Choefore !...

Pescar 1: S-o aruncăm în mare !...

Hefaistos: (hotărât) Aceea nu a fost smulsă din vâltoare și n-au spălat-o ape amare !... Aduceți-o aproape !... (e adusă lada pe punte)

Dictys: (ascultând) E-adevărat !... Nu visez și n-am coșmaruri!... Se-ude gângurit de copil și glas de femeie ce geme!...

Hefaistos: (poruncește) Deschideți-o, cât mai e vreme!

Esop: Iată, că luna s-a ivit și mii de stele au spuzit pe bolta cerească!...

Dictys: Semn bun !

Hefaistos: Deschideți lada, vă spun! Ori de vă este teamă de vre-o poveste cu vrăji și jivine, lăsați-mă pe mine !... Ceilalți să se ferească !... ( deschide lada și din ea iese o femeie de o frumusețe răpitoare, cu un copil în brațe)

Dictys: O, zei!... O, nemuritorilor!... mai presus de fire!... Lumina zorilor nu poate avea atâta strălucire!... Femeie, ori zee, vorbește!... Nu fiți statui împietrite!... Iar dacă trăiți, grăiți în șoapte binecuvântări, ori aruncați cu ură, blasfemii, că ați fost păscuți în mijloc de noapte din hulă și din urgii!...

Femeia: (sfârșită)

Zeus, mărire ție !...

Dictys: ( uimit) E mai presus de fire!...

Hefaistos: ( pescarilor) Dați ajutor ! Așterneți covoare de iarbă de mare

Puneți de zor, pe tăvi de argint, de mâncare și-aduceți licoare, nectar și miere!... (îndemnându-i pe cei doi) Vesgăzați și luați da- ale gurii! Vi-i foame !...

Dictys: (văzând că cei doi nu se ating de bucate) Dar ce frumusețe divină, ce zee, și ce minune, întruchipate din raze de lună și din lumină cerească se pot hrăni cu bucate, la masă omenească?!... Ne iertați (se înclină ) Stăpână, binecuvântează corabia pe care ați pus piciorul, tu și feciorul de lângă tine !... ( celorlalți) Plecați-vă cu toții! E peste fire !... Nici o privire nu cuteze să se ridice la tine ca spre o femeie cu înfățișare lumească, ori spre un copil oarecare !...

Femeia: (revenindu-și ) Ce zice? Cum am ajuns din valurile albastre în plasele voastre!? Încă nu am pătruns pe tărâmul ascuns al lui Hades?! Și ce nǎvoade-s aste? Ce noi ispite ne mai pândesc? Ce lege, ori fărădelege, a pus pecete de moarte pe frunțile noastre?!...

Dictys: (văjit) Cine ești? !...

Femeia: Pământeană și fiică de rege ! Fără prihană, mamă acestei odrasle de zeu !... Il cheamă Perseu !... Iar numele meu e Danae, fiică a regelui din Argos !

Dictys: (uimit) A lui Acrisios?

Hefaistos: ( intervine) Așa e ! Danae, fiică de rege și fiul său și al lui Zeus: Perseu !

Toți: ( murmură) Danae ... Perseu ...

Copilul: ( cu candoare) Numele meu e Perseu... Sînt fiul lui Zeus!...

Hefaistos: ( blând) Nu-ți fie frică ! Luați, încercați de vă ospătați!...

Dictys: ( neîncrezător) De sînteți muritori ca și noi, la ce munci, la ce nevoi v-au supus cei din tenebrele adânci, ori cel de sus de pe creste celeste?... De cine ați fost aruncați în mare, să fiți sfârtecați de fiare?...

Danae: De tatăl meu, Acrisios!

Pescar 1: (în goană) Sosește măritul rege Polydecte!...

Dictys: Aici, pe punte?

vine însoțit

Polydectos: de lăncieri și scutieri) Unde-i comoara ?

Dictys: Ce e cu tine, frate? De cine și se abate să ieși din cetate pe asemenea furtună ? Și de unde tot ce se ascunde

în valuri, ori tot ce pătrunde în plasele mele, purtate

de vele în larguri, îți aparține ?!... De când ai rând

la tot ce-i al meu ?...Nu ești nici zeu, nici titan, ci

jalnic tiran ! Te-am lăsat, - săturat de scandaluri, și

înainte de lege, - să fii peste insulă rege ! Și prăzi

și comori și pește și lăzi și orice numerește în plasele

mele curate, sînt ale tale ?

Plydectes:( batjocoritor) Frate ! Mi-e jale de tine! Ți-e privirea

nebuna!... Noapte ?... Furtună ?... Sînt apele line și

e soare!... E ziua-n amiaza mare și timp divin!...

Dictys: (privește în larg) Oare?

Hefaistos: (lui Esop) Dimensiunile timpului meu prea mult s-au lățit,

ca fierul topit și netezit pe nicovale!...

Polydictes:(aspru) Unde-i comoara?. Cine-s aceste făpturi vrăjite,

lungite pe pături și-aproape pierite ?...

Hefaistos: (intervine) Ia seama, mărite ! Nu pier/cei ce coboară din c

cer / și se-ntrupează din muritori !...

Perseu: (curajos) Sînt fiul lui Zeus, Perseu !... Iar ea e mama,

fiică de rege din Elada!...

Danae: O fărădelege a celor de sus ne-a dus pe scîndurile goale

ale corăbiei sale!...Sînt fiica lui Acrisios din Argos!

Polydectes (surprins)Acrisios ?

Danae: Oracolele, cărui zeu nu știu, i-au prezis tatălui meu că

fi-va ucis de propriu-mi fiu, nepotul său!...Din acea

clipă a născocit tot felul de temniți, prinsori, exil,

închisori!... Și a ales în pripă, a săpat și a zidit,

în peșteri adînci, sub palat o grotă de stînci de nedă-

rîmat!...Si m-a ascuns!... O, zei, ca borfașii și proxene-

ții, vicleanul Hermes i-a îndrumat, se vede, pașii

Marelui Zeus! El singur și eu!... o biată fată legată...

O marfă!... S-au despicat pereții, și-n cîntece de harpă

șiroaie de ploaie au pătruns și mi-au picurat pe pîntece!..

Perseu: ( cu naivitate) Și m-am născut , eu, Perseu !...

Polydectes: (Rîzînd) Bazme !...

Danae: (continuă) Peste ani, au străbătut prin bolovani, tiptil

rîsete, plînsete și joacă de copil !

Polydectes: Fantazme !

Danae: Regele Argosului, îngrozit că s-a împlinit pe jumătate

proorocirea lui Apollo, ne-a aruncat în mare !...

Hefaistos: (spre cer) O, Hera !... Câtă oroare!...

Polydectes: (ostașilor) Oricâte au să înșire-acum încolo, să mi-i

aduceți la palat pe amândoi! (sclavului șchiop) Iar tu,

gunoi, învățat, șiret, înțelept și poet, sclav de soi,

să nu mai pleci în neștire!... Să ceri treizeci de lovi-

turi de bice pe spinare!... Să nu mai rătăcești printre

măieri ! La curte, nu aici, e locul tău !...(arătându-l

pe copil) Să-l dădăcești, să-l crești și să-l dăscă-

lești cum se cuvine pe acest... (batjocoritor)...fiu de

zeu!... Cât despre mine, eu... ( se îndreaptă spre Danae)

Dictys: (se repede la rege) Sacal abject și pervers!...

Hefaistos: (îl oprește) Pescăruș Dictys !... E drept să se îm-

plinească ce a prezis oracolul din Delfi... Noi doar

i-am salvat!... Oricât ar fi de împotriva legii, ei încă

sînt regii !...

Dictys: ( urlă neputincios) Mișeii!... Hoții !... Oamenii!...

Hefaistos: Dar vor plăti toți, fie că-s oameni, fie că-s zei !...

(spre cer) O, Hera, nu ți-a mers!...Nu e întregul univers,

nici Terra, sat fără câini !... (sclavului cocoșat) Esop !

prieten credincios, vezi-i și cântă-i cu lacrimi în

în versurile tale!... Și cu tine sclavii și corifeii adu-

ceți laude femeii și mamei, ce-și lasă căminul, și în

ciuda deznădejdii, durerii, foamei, atâtor primejdii,

mizerii și patimi, nu-și leapădă copilul, ci îi împarte

exilul și destinul până la moarte!... ( sulițașii și scu-

tierii îi duc pe Danae și pe Perseu) Esop, de mă iubești

Esop: Stăpâne ce să fac ?

Hefaistos: Ți-i dau pe mâini! Să mi-i păzești ca pe ochii din cap !

Din neamul lui, al lui Perseu, la capătul veacului, se

va înălța, peste puzderii de morminte și racle, puternicul

Heracle ! Acel ce-l va elibera pe Prometeu !...Titanul..

( cu regret) E înlănțuit și azi în Caucaz, sărmanul!...

(trist) Nu pot să uit, că din porunca Celui Mare, eu

l-am l-am pironit de mâini și picioare!... Îmi bubuie

încă și acum în inimă ciocanul cu care îmi băteam în fier

prietenul bun !... Din vatra mea era frânt jeratecul sfânt

ce-l dăruise oamenilor, pe pământ!...Știam, dar eram

legat prin jurământ cu vorbe nezise!... Tăceam ! Și

tocmai eu să-l înlănțuiesc de stâncă!...

Esop : ( cu căldură) Hefaistos, ți-am fost și îți sînt în

toate supus credincios !...

Hefaistos: (îl îmbrățișează) Și frate!...

- Cortina -

 

 

A C T U L II

– scena I –

( În Olimp )

Un vestitor : (deși nu e nimeni, își face loc prin mulțime ) Loc !... Loc!... Faceți loc !... De o parte și și de-alta!... Vine prea înalta ce-mparte fericire și frumusețe!... Cea mai presus de iubire !...

Alt vestitor : Cântați-i ode și tirade, în iambi, dactile și trohee!...

Al treilea vestitor: Înălțați-i ditirambi, dăruiți-i trofee de laur!... Ieșiți-i în cale cu-alaiuri mărețe!... Cu ramuri de iacint și de mărgărint, cu frunze de aur !... Cu imnuri triumfale, eșarfe și flamuri!... Aduceți-i laude cu flaute, harfe și naiuri!... Faceți loc! Faceți loc !

( vin nimfe, naiade, zei și zeițe, aezi și poeți. Printre ei Pallas Athena, Afrodita, Artemis, Apollo și Ares )

Un aed: (răstit ) Ție, cea mai de seamă femeie, soție, mamă și zee, îți sînt închinate toate cântările iubirii și preamăririi nemăsurate!...

Hera: ( se furișează pe după o stâncă, cu spatele la scenă, în timp ce mulțimea o așteaptă să vină din altă parte) Nu, nu, nu !... Nu Thetis ! Nici nu mă gândesc! Nu vreau să mă uit!... Leit, poleit, în aur ori în argint, nu mă uit!...

Thetis: Hera, mărită, e cel mai frumos tron!...

Hera: (se așează pe o piatră, cu spatele) Nu vreau să-l privesc ! Am zis!

Thetis : (aparte) Ce smintită !

Hera: (Cu tandrețe și ipocrizie) Buna mea Thetis, mi-a fost atât de dor de tine!... De când nu ne-am mai văzut?

Thetis: ( la fel ) Am și uitat, stăpână !... Cred că de când ai născut pe cel ce vine să ți- se închine !

Hera: Un slut! Nu-i spune pe nume !...

Thetis: E al pântecului tău ...

Hera: ... nevrednic rod!

Thetis: Un nemuritor !

Hera: Un schilod !

Thetis: Un vrăjitor! Din mâna lui se ivesc minuni ce-au uluit o lume !...

Hera : Minciuni ! Nu i-am cerut și nu mi-am dorit nimic! Să și-l păstreze! Să se așeze el pe tron și să domnească sub ape! Dar să se ferească de furia lui Poseidon !...

Thetis: Dece ești crudă ?

Hera: E urât! N-are decât să se creeze pe sine!... (undeva în spatele lor vine Hefaistos)

Hefaistos: ( cu căldură ) Câte comori nu se ascund în afund de mare!

Hera: (își acoperă urechile) Oare, cine, ce aud ? pe-aproape ?

Hefaistos : Câte culori și câte flori s-ar veșteji de nu le-am privi ! Ce muzică suavă a fost ascultată vreodată de-o urechi bolnavă? Ce clipă scrutează viitorul fără să se dăruiască? Golești ulciorul cu cea mai cerească băutură fără să-l duci la gură ?! Ce bogăție-i mai mare avere, iubire, putere – dacă nu ști să oferi?... Iartă-mă mamă, te preaprețuiesc și ți-l dăruiesc!... (dă la o parte pânza ce acoperă tronul. O respirație și un murmur de admirație printre zeități)

Athena: O, e mai strălucitor decât al lui Zeus!

Artemis: E mai înalt!

Ares: E mai semeț !

Hefaistos: De zeci de ori mai de preț !

Afrodita: Mai curat!

Athena: Mai bogat!

Apollo: Mai de preț și mai sus !

Hera: (cu capul în mâini nu se uită) Dar el e urât!

Apollo: Mai dar razele nestematelor !

Hefaistos: Pe un asemenea tron nu poate să stea decât aceea ce stăpânește lumea !

Hera: Dar e slut!

Apollo: E culmea desăvârșirii !

Artemis: E strălucirea...

Afrodita: ... dumnezeirii!

Hera: E strâmb !

Athena: E cizelat cu dalta înțelepciunii și măiestriei!

Ares: E peste firea lucrurilor!

Hera: E timp !

Apollo: E din lumea minunii și armoniei !

Hera: ( nu se mai poate stăpîni, se întoarce brusc și scoate un țipăt de admirație:) Ah !... (apoi cînd îl zărește pe Hefaistos, încă unul) Ah!... Nu se poate!... (se apropie cînd de tron cînd de Hefaistos ) E mai presus de închipuirile toate ! Ce duhuri mă împresoară? Ce năluci mă înfioară,....(se apropie și mai mult) Cum te cheamă?

Hefaistos: Mamă !

Hera: E de neapus!( îl cuprinde în brațe pe Hefaistos) Hefaistos ! Te iert !? Te cert !? Te desmierd !? Sublimule zeu !... Tu fiul meu ! Ce mă doboară !?... Ce mă înfioară!?... Îmi pierd mințile !... Ce e cu mine? (privește cînd tronul cînd pe Hefaistos) Prin vine îmi curg fierbințile, clocotitoarele seve !... Dece plîng, dece mă frîng ?... Ce mă cheamă ?...Nu e aeve!... Îmi sînt pulpele grele !... În pîntece aud cîntece!... În șolduri nestăpînite imbolduri !... Mă împing chemările și-mi frămîntă nările!... Delirez !... Orbesc !...

E mai frumos decît soarele!...

Thetis: E frumusețea lui interioară !...

Hera: Vreau să m-așez ! (zeiții o așează pe tron, lui Hefaistos) Vino să te privesc!... Voi plecați, ba nu, stați!.. Vin eu, divinule zeu!...

Hefaistos: Rămîi pe tron, mamă, îți stă mai bine!... Era de mult conceput pentru tine !...

Hera: Ce spui !?

Hefaistos: Al tău s-a cuvenit să fie dintr-nceput!...

Hera : Nu te-nțeleg !

Hefaistos: Din cine, cresc crengile marelui copac ceresc? Firul vieții pe pămînt cine îl toarce din caier de vînt ale nemărginirii și neființei? Ceeace ții la brîul ce te încinge?... De unde vine rîul de lumină, forța și-avînt al trăirii, ce-nvinge moarte?!... Oriunde privești și te-ai întoarce, în ordinea zidirii și-n rostul fiecărui veac, tu, tu ești !... Cine împarte bucurii în zîmbetele de copii?

Thetis: (cu teamă ) Ia seama !

Hefaistos : Cine-i adevărata torță și singura dumnezeire?...

Ceilalți zei: Mama !

Hera: (uimită) Hefaistos!... Dar tatăl tău ? Nu te înțeleg !?

Athena: Nici eu !...

Hefaistos: (tare) Il reneg

Thetis: (îngrozită) Tu te-ai smintit?!...

Hefaistos: Si mă desleg de tot ce mă ține supus și plecat!...

Hera: (înfiorată) Ce-ai spus ?

Hefaistos: (pornit) Sămânța lui de zeu iubit, neîntinat și ales, s-a plămădit și s-a dospit în tine... Si am ieșit mai strâmb și mai teșit decât o cizmă cu carâmb sumes!... Un cocostârc cu un picior în smârc și altul pe dâmb !...Un pas la vale cu os de dâmb moale, și altul pe deal cu copită de cal!... (merge în jurul lor șchiopătând ca un bufon ) Cu ce-am greșit că m-am născut mai slut ca un ciclop ? Cu mers de verssuciu și șchiop?...

Apollo: Nu ști ce spui !...

Hefaistos: (țopăind) Mai șoldiu și mai șui decât un cui de sicriu!... (cade în fața Herei) Doar tu rămâi o rază senină și pururi " Alma Mater", divină !...

Hera: (înduioșată) Hefaistos !...

Hefaistos: (îi privește pe rând pe fiecare ) Iar voi, vlăstare de soi, minuni de frumusețe, statui, cu ce v-ați ales ?... V-a umilit cu resturile care-i cad dela ospețe!... Cine-i din voi mai pricopsit? Zeul Eol, "fluieră vânt", urlă a gol prin ace de brad!... Poseidon, zeul vâlvoare, hîrdaie de apă de ploaie scursă în mare !...Ares, zeul război, poltron ce plânge după șiroaie de sânge!...Ori Apollo, zeul har, fire de-artist, cu harfă și nai, un biet lăutar trist!...

Hefaistos: Rămâi pe tron, mamă, îți stă mai bine !...Sau Artemis de când o știu, la vânătoare în urma unei ciute chioare!... Zeul bețiilor, cu alai de țapi, coțcarul viilor, cu glume știute, de care nu scapi scai ! Moirele – zeele sorții și Hades – ciolanele morții! Ori eu, câtă slavă, zeul potcoavă !... ( țopăie printre ei) Hai, râdeți în hohote de-un histrion nemernic, și trageți mai departe clopotele celui Atotputernic !...

Hera: ( cu glas înfundat) Ba nu !... Să piară neînduratul Stăpân al tunetelor !...

Hefaistos: Paiață cu fulgere-n mâini și inimă de gheață !...  

Iar pe Olimp de izbești să-l sfâșie câinii ca pe o

cârpă!... Intoarce spatele alor săi, bate drumuri și

căi spre alte priveliști cu lapte și miere!... Îndră-

gește străinii, se umilește, cerșește și-și duce

de râpă și neam și putere!...

Athena: (proclamând, dar tot în șoaptă) Să-nceapă Matriarha-

tul !Domnia Femeii-Mamă! Cea care ține în leagănul

din sine lumea și adevărul !... Taina gestației, cre-

ației și modelării în lucru și în făptură !... Nu joc

al întâmplării!...

Toți zeii: (în cor) Să-nceapă Matriarhatul!

Athena: În mijlocul lumii, ca altădată Geea și Rhea, cu drep-

tul mumii: Terra !...

Toți Zeii: Hera!...

Hera: Să-nceapă și era planetelor! Cu toți ai mei jurîmpre-

jur, singuri stăpîni pe cer!... (își imaginează)

Domnia fetelor și fiilor mei-zei!... Strălucitori

pe-ntinsa boltă: Mercur și Afrodita-Venus cea invol-

tă !...Apoi încinsul Ares-marte !... mai sus, superb

în zori și la apus, Apollo! (apoi rea) mult mai

departe și mai încolo, în hău, bătrânul Zeus-Jupiter,

către Neptun, fratele său!...

Toți zeii : mărire ție stăpână –-nțeleaptă bună și dreaptă !

Hefaistos: ( o îmbrățișează pe Hera, strigă) Și-acum să încea-

pă cea mai nebună agapă! Să curgă-n pahare izvoare

de vin, de nectar și pelin !...

Un vestitor: Vin menadele și satirii cu cântece de strună și nad!...

Alt vestitor: și acel zeu burduhănos și coțcar!

Hefaistos: (cu bucurie) Dionisos !... iată-te !... Bate-te,

dar ești cui!...

Dionisos: (se pipăie) Atât de subțire?! cui de bătut?

Hefaistos: Aș ! De băut !... Așează-te lângă noi, iar dacă mai

ai ceva de soi în amforele tale, să le punem la cale!...

Petreceți satiri, dansați menade!... Vă-ntreceți

din firi, și vă destrăbălați cum se cade ! Sîntem

pe murtele răsfățului !

Dionisos : (toarnă) Și al desfrâului! Beți!

Hera: (lui Dionisos) Unde e Zeus?

Dionisos: Să-l chem ?

Hera: (speriată) Nu !... Te blestem!...

Dionisos: Umblă hai-hui, tahui după muieri !...

Hera: (indignată) O !

Dionisos : Și de-ar fi doar atât ! i-a urât și de ele !...

Mai ieri s-a încurcat prin vâlcele cu-o lebă-

dă albă cu salbă la gât!... (toți)

Hera: (cu ură) Leda!

Afrodita: (amuzată) Nevasta lui Tindar regele Spartei !

Dionisos: O gâscă rea mușcă !...

Și ca să-i fie pe plac s-a preschimbat în gânsac !

Afrodita: Capriciile artei de-a iubi!

Dionisos: (toarnă) Și n-are cine dintre jivine le dă de urmă!

Mai anțărț prin alte părți, e legat de-o junică

de turmă!...Un fel de opincă tăbăcită!...(râsete)

Tot albă și grasă și poate și lăptoasă !... O vită!

Hera: (cu ură) Io ! O, de-aș găsi-o !...

Dionisos: O înțepată de tăuni... care a ajuns până în Egipt,

și-acolo s-a fript !... Au uns-o zeiță!... Erau

și faraonii criță !... (râsete)

Hefaistos: (în șoaptă lui Dionisos) L-ai adus??

Dionisos: cum ai spus ! (îl aduce în mijlocul lor pe Esop)

Or fi pe lume mulți nebuni, dar acum, iată, pe unul

și mai mare!... Nebun de legat! Tot un chefliu și-un

zurbagiu, dar băiat de viață fără asemănare!...

Hefaistos: (îl întâmpină pe Esop) Tot un pocit și un mucalit

ca cei de față !

Dionisos: Numai că el e dintre ace-i și cu condei!...

(cam fără chef) Numai că el e dintre ace-i și cu condei!...

Esop: Numai că el e dintre ace-i și cu condei!...

(cam fără chef) Nu-i ăsta marele păcat al meu că

scriu !... Ci că nu știu să măgulesc și să lingu-

șesc pe nici un zeu!... Nici pe cel ce m-a che-

mat: Stăpânul meu !

Dionisos: (îi toarnă) Întâiul pocal de lumină!

Esop: Să vină ! (ridică pocalul) Ozei, vă închin

întâia gură de pelin ! Asemenea adunături n-am

mai văzut! Boți! Vă puneți coarne demni și semeți!...

Vă-mprumutați stricatele!... Vă nutriți gânduri

ascunse, vă-ntindeți curse, înghițiți arme !...

Nu mai aveți decât să vă strângeți de gât! (toți

râd în hohote ca de glume foarte reușite)

Hera: ( pe jumătate amuzată și ea) Cine ești tu, strâm-

bătură rea de gură, cu limba ascuțită și vorbe

întoarse ?...

Apollo: (pedant) Ce e această punere-n scenă? Satiră?

Athena: (la fel) Am ajuns să ne încânte, cine? Un șchiop și o

cocoașă ?!...

Hefaistos: Vă miră ? E nemuritorul Esop !...

Esop: Frumoasă Athena, eu n-am fost cioplit ca tine,

din țeastă de infinit!...Ci zămislit în pântece!..

(se întoarce spre Hera) Doamnă,în mine, în ce

mi-e dat să fiu, e doar sfișiere!...îmi curge

pustiu și tăcere prin vine!...Cocoșat și sanchiu

la vedere, cum nu mi se cuvine, din durere și din

rușine scriu!...Prin unghere de mit târziu fabula

mea se aține!... Printre ruine, râzând fără vrere

încă sînt viu!...Doar în pocalele pline și în versu-

sul hazliu mai găsesc mângâiere!... (bea)

(aplauze de la cei ce petrec)

Athena: Plictisitor !...

Ares: Stupid!...

Apollo: Incult și fără relief !...

Artemis: Pe gustul slugilor!...

Afrodite: N-am nici un chef să-l mai ascult !...

Hera: (de pe tron) Destul!

Hefaistos: (solemn) Atunci începem procesul !

Athena: (amuzată) Proces ? Intentat cui ?

Hefaistos: Olimpului !

Hera: (cu puțină teamă) Hefaistos! Ce glumă mai pui la cale ?

Hefaistos: (calm) Prea bună mamă, ești în pușerile mele!

Hera: (râzând) In ale tale?

Hefaistos: (solemn) Eu, întâiul născut, exilat de atâta amar în

pustiu, am dreptul să fiu în rândul meu, cel

ascultat și temut !...(Agitație printre zei. Toți

privesc spre Hera. Se aud lanțuri care cad. Hera încearcă

să se ridice de pe tron dar rămâne nemișcată)

Hera: Ce-nseamnă ? Ce chingi mă-nconjoară!?...Ce verigi

mă leagă de tron ? Ce-i acest zvon de lanțuri ce se

strîng ? Ce vergele, ce scoabe mă frîng de mâini

și picioare ? (lui Hefaistos) Mișele !...

Hefaistos: (liniștit) Adu-ți aminte că ai mai stat odată spânzurată

de mână, între stele, cu nicovale de picioare!...

Tot când ai vrut să-l răstorni pe Cel Mare !...

Hera: (furiioasă) Minți cu nerușinare !...

Hefaistos: (liniștit) Nu-ți amintești ?

Athena: Ce baliverne mai torni ?

Hefaistos: Și ai uitat ?

Ares: (violent) Numai Athena are drept de judecată !... (Athena

se retrage)

Hefaistos: Știu, frate ! Dar iată că cel ce acuză nu e nici

nici zeu din Olimp, nici făurar gnom din adîncuri

ca mine, ca mine !... Ci simplu om !... In schimb

mai înțelept decît noi toți!... Tu doar îi suflu

în spuză !...

Esop: (îi privește, apoi își începe rechizitoriul) Vă desfid, zei ,

și închid cartea poveștilor voastre ! Plictisiți,

ghiftuiți de prea multe păsări albastre, ați

trecut în zbor mut pe deasupra colibelor noastre

și n-ați zis, ca lașii, nici un cuvînt despre

urmașii lui Filemon și Baucis !...Bieții părinți!

Nu erau doar doi bătrîni singuri, cuminți, ce se

iubeau numai pe ei !... Nici sfinți, nici oameni,

nici stihii !...Erau oameni apăsați de nevoi și-

aveau la masă multe linguri de copii ! Pe noi!

Hera: (mieroasă) Iubitule, ți-ți arde de șagă ? Vino și mă des-

leagă !...

Hefaistos: Un schimb, bună mamă!...

Hera: Îmi pui condiții ?

Hefaistos: Doar cei ce au teamă nu au ambiții!

Thetis: (șoptind) Bagă de seamă !

Hera: Spune...

Hefaistos: Să-mi fac potcovăria în Olimp !

Thetis: Nebune !

Hera: Smintitule !

Hefaistos: Să-i potcovesc după plac pe-acei dintre zei ce-și

fac de cap !...

Dionisos: (încîntat) Nicovale să fie, că armăsari neamțului, de-ajuns!

Thetis: (aparte) Și lipsă fiului destula !...

Apollo: (scandalizat) Potcovărie în Olimp ? Aici unde izvorăsc

muzica, dansul, poezia și armonia? Unde-nfloresc

arhitectura și sculptura !,,??

Hefaistos : Să țopăie ciocanele cu ielele !... Să se-nfigă

în copite calelele !... Să țină toanele și

poftele nesătule !... Muchia baroaselor – mîngî-

ierea oaselor nedomolitelor! oaselor Să ardă-n vatră

fierăriei colții tăioși ai nebuniei !...Să cadă

sub lovituri zgurile cumplitei uri !...Să sece

setea de-a ucide în mascarada fratricidă !...

Esop: Și să ne lăsați pe noi, cei copleșiți de amar,

încărcați de poveri și nevoi, să avem măcar pâine de

ieri pe azi și de azi pe mâine !... Și-un dram de

bucurie și pace !... Regii – același hram de hapsîni!...

Care cum are putere, face ce-i place și-mparte numai

durere!... Și împotriva legii, se vor stăpîni și pe

moarte!... Iar cei ce tînjesc după-ndurare și harul

ceresc...

Dionysos: (rîde) Tunete, fulgere, ploi și "supune-te" !...

Hefaistos: (îl oprește) Are cuvîntul Acuzarea !...

Esop: (la bară) Atîrnă spînzurată-ntr-un ungher o biată făptură

pedepsită cu ură de cer!... Vestită țesătoare din mi-

tuci, ce împletise naiade, grădini și izvoare și rîtu-

ri, în țesături de vise !...

Athena: (tresare) Arahna !

Esop: Marii artiști rar înving cînd nu duc trena !... A fost

prefăcută-n paing de Pallas-Athena ! Măiestrie, frumos

și nici un gînd ascuns, nu-s de ajuns !... Iar creația,

prinos, har divin și nimb, se cuvin doar zeilor din

Olimp !

Athena: Vorbe de clacă !

Dionysos: Oho, s-a dus buhul !...

Athena: O săracă cu duhul, ce vroia să mă-ntreacă !...

Apollo: Ca e spectacolul acesta fără sînge !?...

Hefaistos: O întunecare pentru oracolul tatălui tău, Apollo ?

Apollo: Olimpienii n-au destin !

Esop: Mai rău: capricii și vicii !

Dionisos: (îndemnînd cu pocalele pline) Încă un strop de lumină

bătrîne Esop !...

Esop: Să vină! (bea și acuză) Rătăcit pe meleaguri de mit,

un om a zărit trupul Dianei, superb !... (chicoteli

printre zei) Și-a devenit din porunca ei, cerb ! De-tr-o

gonit, hărțuit, cu ochi mari umeziți de durere căzu

sfîșiat de ogari!... Iar la ospățul omorului laș,

tăcere. Nici un zvon despre frumosul arcaș Acteon !...

Ai lui erau cîinii! (tăcere)

Artemis: (inocentă) Eram în baie !...

Dionysos: (hîtru) Și... fără straie!... (rîsete)

Athena: (aspră) Mai aveți și-alte săgeți !?..

Thetis: (lui Dionysos) Bei vîrtos, sârcatule burduhos!...

Hera: (furioasă) Hefaistos, Dezleagă-mă odată !

Hefaistos: Ce mai în sus și-n jos ! Vreau și-o răsplată !

Hera: (sec) Cere !

Hefaistos: O fată ! (surpriză în jur) Deocamdată fără pată, dar

tot os de muiere !

Hera: Cere !

Hefaistos: Pe azurita de Afrodita !... (stupoare)

Afrodita: (sare) Nu!... Niciodată !...

Ares: (la fel) Nu se poate! (și pune mîna pe lo lance, dar Hera

îl oprește)

Hera: Ares ! (în șoaptă) Altă scăpare nu-i !...

Hefaistos : Frate !...Continuăm procesul ... Are cuvîntul Acuza-

rea !

Esop : (acuză) Poporul Tebei, molipsit de ciumă, e orbit de fumuri!

Infamul Oedip și regina lui Laios, soție și mumă,

au pîngărit incestuos răscrucea celor trei drumuri

de țară, și Omul, insul ce a stîrpit odinioară

Sfinxul !... Mizerie, bezna și frig ! Neamul ce l-a

zămislit și l-a preamărit în mit, se sperie de

propriul său chip !... Doar clarvăzătorul Tiresias,

se-apropie cu pas de strigoi, îi prinde regelui

piciorul și i se uită la gleznă cu ochii goi ...

Privirile îl frig ! Iar în orbitele sechele i se

înfig andrele!...

Dionysos: Tot lui Tiresias ? Ce mai încoace și-ncolo, și haz!..

Hefaistos: Și toate din vrerea iubitului meu frate, Apollo, și

a oracolului său !...(ia o cupă și i-o dă lui

Apollo) Să bem !

Apollo: (sincer) Îmi pare rău !... (ciocnesc)

Hera : (neputincioasă) Hefaistos, dacă nu mă deslegi, te blestem !...

Hefaistos: (începe să se amețească) Potcovăria și Afrodita!... nu ma-

le dai, mai stai ! Tu alegi ! Dionysos acuzarea !

Esop: (ușor amețit și el, acuză) O, răutatea zeilor din Olimp,

n-are egal decît în cea a regilor aheilor!...Argin-

tul și strălucirea aurului grecilor, iau drumul

tezaurului regal ! În schimb, vestitul arhitect

Dedal, e îngropat de viu în labirintul, de el ridi-

cat Minotaurului!... Pămîntul și marea aduc prinos

stăpînului din Cnosos ! Doar vîntul și marea îl aduc

tuturor păsărilor !... Dedal, înțeleptul și tînăru-i

fiu, Icar, cu aripile lor de vis, se-aruncă în zbor

de-a-dreptul spre far, spre larg, în abis!...Anii

bătrîni și grei, coboară spre seară !... Cei tineri,

ușorii, se-avîntă și cîntă cu zorii !... Dar penele-s

lipite cu ceară !... Helios, stăpînul luminii și

înălțimii, așteaptă să urce Icar încă o treaptă de jar

și văpaie !...Apoi valuri se sparg în tumult orb și îl

sorb în picăturile de ploaie și-n fulgii moi!...

-" Se-apropiase prea mult de noi, de tărîmul ceresc!"

Și rînjesc tiranii zei !... (unele zeități se strîng în

jurul Herei și trag de lanțuri)

Hefaistos: (rîzînd) In zadar încercați s-o deslegați ! Inconjoară-te

mamă, de zei, dar coboară-te la ei și dă-le har să

judece, nu-i arunca din scutece ! (lui Esop) Spune

bătrîne !

Esop: (continuînd să acuze) In lumea sumbră a lui Hades, e-un singur

munte... Il urcă mereu și mereu, o umbră cu o piatră

în cîrcă!... Ades, își șterge sudoarea pe frunte și

cu răbdare o pune iar în spinare și suie !.. Sisyf,

suflă din greu, și spune în gînd ! Pe culme, o leapă-

dă-o din cealaltă lume, dă brînci pietrei, ca cadă

în cascade de spume și stînci!... Și iarăș coboară

și se aburcă biata umbră cu piatra de gît !...

Nici un protest, decît: " Cui prodest?" (de departe

se aude ecoul) " Cui prodest ?... Cui prodest?...

Cui prodest? ..."

Hefaistos: (strigă) Echo !... Frumoasă nimfă și muză împietrită

în stîncă !...

Hera: (rea) De mine, și nu mi-e rușine !...

Hefaistos: Mamă, morții acuză !...

Echo: (la fel) " Acuză... Acuză... Acuză... "

Hera: (cinică) Cine-i ia în seamă !...

Esop : Ticăloșii fără număr ! (îl aduce în mijloc pe Perseu,

un adolescent superb) Dar pe acest tînăr plin de

candoare, ce inimă rece a vrut să-l înece în mare?..

Hera: (surprinsă) Perseu !

Hefaistos: Dece divină ocrotitoare a căsniciei și copilăriei ?

Hera: (urlînd) E fiul unei stricate !

Perseu: Mamă !... (lui Hefaistos) Tii minte unde ne-ai lă-

sat?. Pe insula Serifos!...Pe un ticălos de Polydic-

tes... Care petrece fără rușine și-acum mă alungă

în țara morții să-i aduc trofeu capul Meduzei !

Hefaistos: Stiind că nu te vei întoarce !

Perseu: Doar de voi stoarce dela voi adevărul!... Că sînt

ori nu, feciorul Stăpînului Nemăsurat !...

Hefaistos: (amuzat) O piatră în grădina mea!

Perseu: (Herei) Jură, stăpînă, pe creștetul muzei a

cărei cunună de dafin, înseamnă pace !...Pe toiagul

cu cuci ce-l duci în mînă!... Ori pe cea mai nebună

moiră, pe Eris, cea plină de ură !... Jură, aici și

acu'! Sînt ori nu fiul soțului tău?

Hefaistos: (Herei) Taci, mamă! E tot ca mine, aruncat în hăuri

de ape !... Bagă de seamă, nici Zeus n-o să te mai

scape pînă la marginea timpului !

Hera: (înfrîntă) Da ! Ii ești fiu ! (apoi femeie) Dar e

nedrept ! A umplut lumea cu odrasle din flori !...

Și m-a făcut să-l aștept de prea multe ori !...

Hefaistos: (cald) Perseu, ai în tine ce ți se prea cuvine:...

Și nimb și haruri divine !... Mergi demn și drept

pe drumul ce-l ai de străbătut spre marele-ți rost !

Inapoi să nu dai, nici dincolo de viață ! Iți voi fi

adăpost, îndemn și povață ! Aștept doar un semn !

Perseu: Dar fără arme...

Hefaistos: Au să te sfarme, știu... Athena, mărită, dă-i marele

scut de aur ce ți l-am făcut dar de la fratele-ți făur !

Ares, dă-i spada de mîna mea îndoită, și-atît de călită

ce stăpînește Elada !... Coiful lui Hades, ce prea de l-

l-a făcut nevăzut la chip, pune-ți-l pe frunte !

Deși cît un munte, să fii neștiut ca firul de nisip!...

Voi nimfe, din pajiști și dumbrăvi, dați-i sandale

cu aripe, în slăvi și căi abisale !... Nu pentru voi

zei, voi făuri de acum arme, să le aruncați asupra

lumii, cobe ! Nu arcuri, să îi săgetați pe fiii altor

Niobe ! Și nici furtuni, lavă și scrum, să-i îngropați

în genuni pe cei în nevoi ! Dați oamenilor pace! Să

sfarme gigenți, hidre, pitoni, gorgone, grifoni și

atlanți !... Să-nlăture întunericul morții! Să mătu-

re mizerii, obidă și suferințe, și să deschidă canatu-

rile porții unei alte credințe! Urmașii lui îl vor

reda, lor, oamenilor, pe cetluitul de mine, în fier!

Pe Prometeu ! (lui Perseu) Eu îți voi îndruma pașul

și zborul !...Ține în dîrlogi Pegasul, cucerește

Atlasul, și-alină-ți dorul, și pe pămînt și în cer,

alăturea de Andromeda !... (îl îmbrățișează și Perseu

pleacă) (emoționat și din ce în ce mai beat) Ce e cu

mine !... Din ce chin, din ce bezne amare vin, și aici,

sub soare fără pată, sub bolți senine, mi se întune-

că zare, privire, judecată și fire !... Dionysos,

toarnă !... Vinul răstoarnă și simțuri și minte !...

Gânduri de bici ! Ce un zalulm aud mereu în urechi

aceleași perechi de cuvinte: " Ești și tu zeu !"

Ești și tu zeu!" Ce fum, ce ceață, ce ambiții, ce

sete de viață, de vrera și de putere !... Sînt beat de

orgoliu ! Mă înfășor în lințoliul minciunii și-ncep

să seamăn cu necinstiții și cu nebunii!!... O Zeus,

dece îmi ești tată!... ( Esop îl privește cu tristețe,

apoi se îndepărtează )

Dionisos: (deloc amețit, îi șoptește Herei ) Ce mai vreți?

Acuzatorii sînt beți, iar Curtea-i luminată ! Sentin-

ța !

Hera: (după ce s-a consultat cu ceilalți zei) Fie ! Ți-o dau

de soție pe Afrodita ! (aparte) Să-ți vie de hac !

Să-ți faci și potcovărie în Olimp !...

Zeitățile: mărire ție și nimb de lumină, divină stăpînă, înțeleap-

tă și dreaptă !... mărire ție !...

Hefaistos: (se trezește, caută cu privirile în jur) Unde ești ? Dece

mă părăsești, prietene Esop ? Unde îți e credința ?...

Pe cînd mă răzvrăteam, cînd adunam oști, cînd mă prin-

deam de gît cu mișeii, cînd mă luptam cu zeii, cînd

aveam o, ce înalt scop !... erai lîngă mine! Iar acum,

cînd sînt printre ei, te-ntorci din drum, pe pămînt,

de rușine !... (beat strigă) Hei, de ce nu-mi vine

ispita?... Afrodita !... (Afrodita se apropie în silă

și amîndoi urcă spre picioarele tronului) Din nou zeu,

mă ridic în zader pe cea mai de sus treaptă!... Nicicum

Nu ca Icar, ca umil și suppus!... Doar gîndul și azi

mi se îndreaptă spre Caucaz !... Prometeu așteaptă!...

(zgomot de lanțuri care cad. Hera se ridică și își

întinde mîinile peste capetele lor) binecuvântându-i

Hera: Așa să fie ! (satirii și menadele se prind în dans)

Dionysos: (hohotește de rîs) Ce bine le stă împreună, pe culmile

firii, ale viții și nemuririi, sluțeniei și frumuseții.

Ha, ha, ha,.... au haz!... O, lume nebună, cîntă-le-n

strună !...

- Cortina -

 

 

A C T U L III

– Scena 1 –

(spre meleagul întunecat al Graielor.)

Hefaistos: (lui Perseu) Și-acum, urcă-te pe brînci, sus, pe stînci,

și descurcă-te !... E singurul tău drum ! (sus, Trei

arătări ciudate se ceartă și se caută orbește)

Prima Graie: Dă-ni-l mie !

A doua Graie: Ba, dă-mi-l mie !

Atreia Graie: Ba mie !

Prima Graie: E rîndul meu să privesc !

A doua Graie: E al meu !

A treia Graie: Ba al meu !

Prima Graie: Dați ochiul să mi-l pun !

Adoua Graie: Nicidecum!

A reia Graie: Iar eu vă spun că nu-l găsesc! Era pe buturuga asta

de tei !...( între timp Perseu se apropiase și le fura

se ochiul)

Prima Graie: Unde?

A doua Graie: De unde!?

A treia Graie: Cine-l ascunde ?

Prima Graie: Ochiul!... Ochiul nostru!...

A doia Graie: Singurul ochi ...

A treia Graie: ce-l avem toate trei!...

Prima Graie: Nu-l văd !

A doua Graie: Nici eu !

A treia Graie: Nu-l mai vedem !

Toate trei: (țipă) Nu mai vedem ! Blestem !

Prima Graie: Am rămas fără vedere!

A doua Graie: Să-l căutăm !

A treia Graie: Pe pipăite ! Pe-aici !

Prima Graie: Nu-i aici !

AdouaGraie: Nu-i nici aici !

A treia Graie: Nu e niciunde !

Prima Graie: E cineva printre noi ! Simt !

A doua Graie: Și eu simt!

A treia Graie: Și eu !

Prima Graie: Miros de om ori de zeu ?

A doua Graie: Eu mă tem !

A treia Graie: Eu m-am temut mereu !

Prima Graie: Cine să fie ?

Perseu: (intervine) Nu, nu vă temeți ! Sînt eu...

Toate trei: Cine... Cine... Cine...

Perseu: Nu știți cine sînt. Mă cheamă Perseu ! Fiți liniștite!

Acel ce mă trimite vă vrea numai bine! E ochiul la

la mine și-am să vi-l dau înapoi !...( Graiele alear-

gă după el, orbeștesc, se izbesc, cad)

Prima Graie: Dă-ni-l îndată !

A doua Graie: Ai îndrăznit!...

Atreia Graie: Nebunie curată!

Prima Graie: Puneți mîna pe el ! Au !

A doua Graie: Prinde-l ! au !

A treia Graie: Ucide-l ! Au !

Perseu: ( rîzînd ) Degeaba ne jucăm de-a baba oarba !...

V-am spus c-am să vi-l dau îndărăt !... (le ridică)

Hai sus ! Doar două cuvinte nu e prăpăd !

Prima Graie: Spune, nebune !...

Perseu: V-ați potolit ? (privindu-le) Mi-e milă de voi !...

Dar nu cred că așa v-ați născut !...

Prima Graie: Străine, sîntem dintr-uneput trei babe cu mințile,

cu mințile slabe!...

A doua Graie: ... de pază!...

Atreia Graie: ... la marginea pămîntului!

Perseu: (uimit) Fără să vadă?...

Prima Graie : Foșnetul vîntului ne-aduce de veste tot ce se iveș-

te în depărtare, pe uscat ori pe mare!...

A doua Graie: La răsărit ori la apus !...

A treia Graie: De tot ce este, ori ce nu este!...

Perseu: (sincer) E groaznic să nu vezi !...

Prima Graie: Ba e bine! ...

A doua Graie: Ne place !...

A treia Graie: E unicul prilej să tragi oblonul între tine și

și zvonul liniștei ce nu-ți dă pace!...

Prima Graie: Fleoarpă, ori groapă, singurul paznic între-ntuneric

și noapte, între minciuni și șoapte!...

A doua Graie: Iar pe de altă parte, între acea înțelepciune de

a nu ști de niciune din cîte se știe!...

A treia Graie: ... și marea prostie ce n-are moarte !...

Perseu: (încercînd să înțeleagă) Cum !... Ochiul acelui

ce vi l-a dat, ori vi l-a luat pe celălalt, să fie la

rîndu-i unicul lui ochi?... Iar unicului, plăcîndu-i

ca toți să vadă și să creadă, doar în ce vede

ce vede și crede el !...Ochi și gînd doar ale lui, și

ale nimănui altui ?...

Prima Graie: Curînd o să cadă în oarba grămadă a nimicului!...

A doua Graie: Iar " după el potopul" !...

Perseu: Mă tem că cel ce v-a supus, e Polifem Ciclopul!... El

vede și crede; în ce nu-i !...

Prima Graie: Nu i-ar fi de deochi !...

A doua Graie: Altminteri nu ne-ai fi prins și învins !...

Prima Graie: (serioasă) Străine, spune ce soartă te poartă pe aceste

meleaguri, praguri de lume și viață?..

Perseu: Gorgonele înfricoșătoare!... Pe ele v-a pus să le păzi

ți, și să nu știți nimic!...

A doua Graie: Și cu un ochi se vede cînd vrei !..

A treia Graie: Iată, în ceață, e insula lor !...

Prima Graie: Ca și noi, tot trei !...

Adoua Graie: Stheno , Meduza și Furiale !...

Atreia Graie: Dar singura cale de a pătrunde pînă aproape, nu-i

nici pe ape, nici pe pămînt ci pe unde de vînt!...

Perseu: Dar cine-s aceste făpturi de poveste ?

A treia Graie: Niște bastarde descreierate !...

A doua Graie: Gorgone scelerate și-afone !...

Perseu: Și vor ?

A treia Graie: Hachițe! Să cucerească nemărginita mare și să-și

clădească, pînă peste ocean și zare, imperii de

mărgean !...

Prima Graie : Marea Meduză, monstru-balaur, cu solzi de fier și brațe

de-aramă și aripi de aur !...

A doua Graie: ... Cu plete de șerpi veninoși ce șuieră-n vînt !...

A treia Graie: ... Se vrea stăpînă peste miliarde de celenterate,

din cele mai primare specii !...

Prima Graie: Peste meduze gelatinoase, obtuze, Rotunde cu sacul!

Le poartă oriunde!... Cu tentacule de sepii și cala-

marilor, pline de bube și ventuze!...

Adoua Graie: Hrănesc cu hoiturile lor colonii de corali – roi de

șacali în jurul insulelor !...

A treia Graie: Care apoi, calcaroase, pietrificate, ca niște boli

de oase, se-nalță din hăurile-adînci, se-agață de

stînci, cresc și împînzesc întinsurile cu stoli și

arhipelaguri!...

Prima Graie: Pînă în larguri nu poți să treci decît pe poteci pră-

păstioase!...Meduze scîrboase, bălcoase,

corali și caracatițe vinjoase cu cîte opt brațe, se prind

de carene și vîsle și le sug cu buze de pîsle măduva

vieții!..

A doua Graie: Bieții corăbieri ce nu pier înghițiți de furtună, și

le privesc cu ochi de fier înroșit, încremenesc de

groază și teamă, și devin stînci ori pietre căzute pe

brînci!...

A treia Graie: Ai să le vezi, sute și sute, printre talazurile verzi !..

Prima Graie: Celelalte Gorgone, sînt pulsurile monotone ale inimii

mării sub lună ! Sthenno – își adună valurile în văgă-

unile abisale!... Iar Euryale și le întinde și tot cu-

prinde, la nesfîrșit, malurile, alte și alte teritorii

și promontorii!... Du-te pe căi neștiute!... Urmează-ți

drumul!...

A doua Graie: Și scrumul să se aleagă din insula lor neagră !...

A treia Graie: Acum vrem să vedem !... Dă-ne privirea-napoi!!...

Perseu: (Le înapoiază ochiul) Iată lumina din voi !...

Hefaistos: Du-te pe căi neștiute de blestem... (Perseu pleacă)

(Cele trei Graie își pun pe rînd ochiul și privesc în

depărtare)

Prima Graie: E cer de diamant cu nori de opal, tiviți cu smerald !...

A doua Graie: Nici un val!... Gorgonele dorm a neant !...

A treia Graie: Un soare cald ară văzduhul cu brazde de raze sinelii !..

Hefaistos: (de după stînci ) Iată-l !... Pe mal, cît o ghindă !..

Prima Graie: Un ciob de oglindă !...

Hefaistos: (ascuns) E scutul Athenei ce strălucește!... Perseu le

privește prin el !...

A doua Graie: Șerpii Meduzei încep să se-agite, să șuiere din fluiere

încolăcite !...

Hefaistos: E ceasul !...

A treia Graie: Ca din senin cad fulgere vii !...

Prima Graie: Capul Meduzei, enorm, cu pletele smulse... cade !...

Măcel !... (vorbesc fără să-și mai treacă ochiul de la

una la alta )

A doua Graie: Val de sînge, cascade, curge din ugere smulse !...

A treia Graie: Din el își ia zborul, înaripat, spre înaltul ceresc !..

Hefaistos: Pegasul !...

Prima Graie: Se trezesc celelalte !...

Adoua Graie: Văd omorul !...

A treia Graie: E prea tîrziu !...

Hefaistos: Perseu, pe bidiviu, e pe bolțile-nalte, unde doar

gîndul viu poate să mai salte !...

Prima Graie: Il vezi ?...

A doua Graie: Tu îl vezi ?...

A treia Graie: Dar tu îl vezi?... (deodată își dau seama că toate

văd) (Parcă sînt mai umanizate)

Prima Graie: Vedem !...

A doua Graie: Vedem !...

A treia Graie: Vedem !...

Prima Graie: Am scăpat de blestem!...

Toate trei : Am scăpat !... Vedem !... Vedem!...

Hefaistos : (strigă) Drum bun, Perseu !... Nu te da niciodată

învins !... Și-acum la drum prin necuprins ! Cuceres-

te Atlasul și pe Andromeda !...

- Cortina -

 

- Scena 2 -

( In grădina hesperidelor, un zid înalt și gros )

Hefaistos: ( cu coiful lui Hades pe cap, ascuns după Perseu )

(strigă) Mărețule Atlas, ascultă: vin în numele aceluia

ce, ca și tine, titan și odraslă de zeu, s-a răzvrătit

cîndva... In numele fratelui tău Prometeu, amarnic

înlănțuit de destin!... Poți fi dintre cei ce-l vor sal-

va !...

Atlas : ( i se aude numai glasul puternic ) Dar pe mine, cine, ce

rază din senin, ce zei mă salvează ?...Nu cumva tu ?...

Perseu: Nu !... Puterea lui Hefaistos, măritul zeu făur !...

Ea ne-a unit !... El m-a scăpat de furia Herei, și-mi

este al doilea tată !... Iar Prometeu va fi desferecat

de cei din neamul meu!...

Atlas: (rîzînd) Vorbă prea multă!...Zadarnic!... Ai îndrăznit

să pășești în grădina fiicelor mele, a Hesperidelor,

să le furi merele de aur, ce se cuvin numai Herei !...Si

te mai juri că ești zeu, barbagiu mincinos !... Du-te și

cere-i ei ! Eu nu te știu !... Iar de nu pleci, cît mai

ești viu, pe poarta ce încă-ți deschid, ai să treci cu

Pegas și Meduza, prin zid!...

Hefaistos: (ascuns) Atlas, deschide grădina celor trei Hesperide,

și dăruiește tuturor oamenilor bogățiile ei !... Cum a

fcut și Prometeu !... In spatele zidului tău, păzit de

dragoni, de șerperi și sfinxi la fiecare palmă de pămînt,

la fiece brazdă, niciunui cuvînt de bine, venit depe alte

piscuri înalte, nu vei fi gazdă ?... Nici o rază de

lumină, decît cea de ieri, nu poate să vină în această

vizuina de tăceri ?...Nu au să poposească prin crengile

tale, păsări cu aripi de vînt și nici în apele albastre,

delfini ori sturioni ?...Și nici prin ierouri nu au să

pască cerbi, ori să vîneze lynxi ?... Nici un stol de

cocori călători, nu ți s-o așeza pe crengi, de ametist?...

Și nimenea n-o să se înfrupte din livada ta cu meri ?...

Vei fi singur și trist și gol, ca o harfă cu coardele

rupte ! Deschide porțile, gonește morțile, și bietele-ți

fiice, frumoase și nevinovate, nu vor mai fi sechestrate

în dosul zidurilor groase !

Atlas: (prefăcut) Ei, bine, puternicule semizeu, avid de fapte

generoase, am să deschid !... Aici sînt singurul stăpîn!

Si-am să-ți aduc chiar eu un sîn de mere !...

De ai atîta putereîn tine, ține pe umerii tăi bolta

cerească, să-alerg să le culeg !...

Hefaistos: (în șoaptă) Nu te lăsa înșelat !... E cel mai viclean și

mai neîndurat titan !...

Perseu: (înțelegînd) Atlas !... Nu te juca cu cerul ! Aruncă-mi

în obraz ocara cea mai grea, fă haz de obîrșia mea,

batjocorește-mi fierul spadei ce mă încinge, și care în-

vinge toți regii Eladei, dar nu încerca să mă înșeli și

să-ti lepezi povara pe umărul meu!...

Atlas: (prins) Sminteli !...

Perseu: Cui vrei să-l lași?!... Cine are atîta putere să-l ducă

în spinare?! Vicleanule !...

Atlas : (furios) Ești laș !...

Perseu: (cu căldură) Te înțeleg și te cred !...E greu să ții cerul

pe umeri !... Cu miriadele-i de stele, galaxii și aștrii,

cîți nu poți să numeri !... Cu cele două emisfere în ne-

contenită mișcare !...

Atlas : ( parcă mai potolit, cu tristețe) Cu stele căzătoare, ce

mi se înfig în șale și în grumaz !...

Hefaistos: (aparte) Ca vulturul din Caucaz !...

Atlas : Cu soarele și luna ce se caută într-una printre eclipse!...

Cu planetele ce-aleargă pe bolta largă, încrucișînd elipse!...

Cu cometele ce mă străpung ca acele, și îmi tivesc cu

cu cozi incandescente zodiacul!...

Perseu : Cu aurorele prinse în horele polare!... Cu căi lactee bătă-

torite de curcubee smălțuite !...

Atlas : (amar) Cu nori de asteroizi ce mă izbesc, bolizi ...

Hefaistos: (cu patos) Atlas, nu te juca cu cerul!... Impăcați-vă, tu și

Prometeu cu Puternicul Zeu !... Pe umerii voștri au să stea

și aștri și zodiace și pămînt și oceane și binecuvîntata

Pace !... Lăsați la o parte vechi dușmănii și uri de moar-

te !... Și veți stăpîni împreună, furtuni, stihii, bogă-

ții și nesecate minuni !... De nu...

Perseu : Cînd prima stea se va ivi din amurg, cînd valurile ca se

scurg pe calea lactee vor face popas, vei împietri !...

Nu vei mai fi decît țancuri de stîncă, piscuri și staie,

iar bolta se va sprijini pe muntele Atlas !...

Atlas : (urla) Puterea mea, învinsă ?!... Să veșnicia mea, stîncă ?

Nemernice tîrn !... Sînge otrăvit !... Eu munte ?... Ți-oi ne, te să mă înfrunte!...

Hefaistos: (ascuns) Mărețule Atlas ! In ultimul tău ceas primește

mîna întinsă !...

Atlas : (hohotind) Eu munte ?!... (pe zid se ridică umbra unui

picior uriaș, deasupra capului lui Perseu)

Perseu: Deslănțuitule titan !... (îi arată capul Meduzei, la adǎ-

postul scutului) Privește și împietrește !... (un urlet

îngrozitor, un bubuit asemănător unei erupții și umbra

lui Atlas devine munte.)

Hefaistos: (aparte) De-acum, nici cea mai palidă stea, n-o să mai

stea pe umerii vre-unui nebun !

Perseu: (rîde) Vulcan sadoa !...

- Cortina -

– Scena 3 –

(Potcovăria din Olimp a lui Hefaistos )

Hefaistos: Vă fericesc pe toți ; a fost o încîntare !... mai

fără hotare scandal, nu poți să-ți închipui !...

Nemurirea nu lasă ziduri, încheieturile nu îți troz-

nesc, nu te sprijini de ziduri și nici nu îți pui

scoici la urechi să auzi!... Dar cînd ajungi să le

privești, deslănțuite, apucăturile de zaluzi, poftele

lumești, destrăbălarea, urile, viciile, furiile de

strachini și ambițiile nesăbuite ale celor ce-și spun

zei, e peste măsură !... Buna mea, umilă, Thetis,

cred că te scutură cea mai adîncă silă !...

Thetis: Ce-aveam să fac ? A fost porunca lui Zeus să-i fiu

lui Peleus soție ! De ce? Nu știu ! Și i-am făcut pe

plac !... După ce alungase centaurii, Peleus mă

așteptase la Cheiron, în peșteră ...

Hefaistos: Și ți-a pus șaua și ție !..

Afrodita: Dece o jelești ? Ai fost și tu la nuntă !...

Hefaistos: N-am zis că Peleus s-a prins la trîntă cu fiarele, și-

a fost învins!... N-am spus că e sau nu-i de stîncă !

Ori că și-a pus în cui mădularele ! Și nici că Thetis,

încă se-ntrece cu fecioarele !

Afrodita: Gură spurcată !

Hefaistos: Nici tu nu ești o sfîntă !

Afrodita: Nu taci odată ?...

Thetis : Mi-a fost destulă nuntă stricată și ura lui Eris

că n-a fost invitată ! Oh, sînt sătulă !

Hefaistos: Ți-ai aprins paie în cap și cu zeii și cu mișeii!...

Afrodita : Dece să o cheme ?

Thetis: Eris e meșteră în zizanii, scandaluri, blesteme și

price ! Și-un chef cu titanii e-n stare să strice...

Hefaistos: (Afroditei) Și a făcut tot ce a vrut !Pentru un

amărît de măr de aur, aruncat în peștera unui centaur

pe care a scris "Celei mai frumoase!"...V-ați prins

furioase de păr, v-a apucat pe toate himera !...Niște

descreierate, și tu și Athena și Hera !... In ce hal

vă urîți una pe alta ! Vă fluturau plete și straie,

vă atîrnau văluri, dantele !... Ca ieșite din baie

v-ați repezit, vîntoase și crunte, peste valuri și

creste, pe Ida, sus, în munte!... Toate trei nespuse de

frumoase, sculptate cu dălți lui Fidias, vă întreceați

cere pe cere, s-ajungă-nainte, să îl încinte cu daru-

ri pe necioplitul cioban de pripas !... Un nerușinat ca

să vă tragă la sărutări !

Afrodita: Paris e fiu de rege, mezinul lui Priam !

Hefaistos: Tot neam de cioban și tot a căcăreze și-a brînză de

capră miroase !... Iar eu, săracul fierar, cocîrjat

pe jar, îmi fac veacul acasă, în timp ce nevastă-mea

bate coclaurii !... Dar ce vă pasă !... De vină sînt

eu ! Da, bună Thetis, doar eu !

Thetis: La ce fel ?

Hefaistos: Ca să-l salvez pe Prometeu !

Thetis: In ce fel ?...

Hefaistos: Am smuls de la el taina cea mare, de care se tot

temea Zeus !... Prometeu singur știa de mîna cui va

pieri Stăpînul Tunetelor !...

Thetis: Știa ?

Hefaistos: Era marea lui putere de a-l înfrunta dealungul vea-

curilor ! Și aștepta ! Credea în ceasul ce avea să vi-

nă, să îl ridice iar în marea lumină!...

Thetis : ( cu teamă) Dar...

Hefaistos: Știa că Zeus va avea încă un fiu - cu cine nu știu-

care-l va răsturna din Oplimp !

Thetis: (îngrozită) Incă un fiu ? Cu cine ?

Hefaistos: Bună mea Thetis, întrebi în zadar !... E groaznic de zis !...

Thetis: (strigă) Vreau să știu !

Hefaistos: (ocolind) Cum Prometeu mă iubea, și-avea nemărginită

încredere-n mine, mi-a spus !

Afrodita: (batjocoritoare) Iar tu te-ai dus la rîndul tău, ca un

nătărău, la celălalt !...

Hefaistos: L-am nevoit pe Zeus, să jure pe capul lui, pe legile

pămîntului, adîncului și cerului înalt, că-o să se-ndure

să-l descătușeze din Caucaz !...

Thetis: Ei, bine ?

Hefaistos: Mi-a cerut răgaz pînă la nunta lui Peleu cu tine!...

Thetis: (cu bănuială și groază) Hefaistos!... Acum eu te jur

să-mi spui din cine s-ar fi născut acel fiu !... Te

jur pe foc, pe fum, pe joc de scîntei, pe scrum și

pe pustiu !...(urlă) Cu cine ar fi avut pe-cel fiu ?

Hefaistos: Ei, bine, acum, odată nunta făcută, – cu cîtă destră-

bălare – poate să-ți fie cunoscută și ție taina cea

mare!...

Thetis: Spune numele ei !...

Hefaistos: (simplu) Cu tine !

Thetis: (urlă) Nu !

Hefaistos: Am zis !

Thetis: Nu !...

Hefaistos: Din tine, bună Thetis, născut fiul lui, l-ar fi făcut

pe Zeus să cadă de sus !...

Thetis: O, zei !... Vai mie !...Cîtă cumplită mișelie !...Cîtă

urgie !... Așa e ! Moirele mi-au prezis,–fără să știe

cu cine – că voi naște un fiu ce va fi mai puternic

decît tatăl său !... Iar Zeus, de mult, – cu bine ori

rău – voia să-i ascult și să-i fiu soție !... Vai mie!

Ce ar fi fost să fie !...(dădu în goană) Ce ar fi fost

să fie !...

Afrodita: Nemernic ! Idiot ! Ai stricat tot !...

Hefaistos: Blestemato ! Tu spune, măcar, pe care din voi a procla-

mat-o ciobanul regal drept "cea mai... de soi !"

Hera: (Afroditei) Viperă !... Fiară!...

Athena: (la fel) Gură spurcată ! Acoperă-ți chipul de bestie

la sînul bărbatului bleg, încornorat la marginea patului

conjugal !...

Hefaistos: (naiv) Nu vă-nțeleg !...

Hera: Prin ce mărăcini, sub ce bolți de măslini te-ai ascuns

cu acel smintit, să-ți dezgolești frumusețea întreagă

și cum de te-a uns : "Cea mai frumoasă",

Athena : Cu ce colți ți-a mușcat din măr? Cu ce l-ai îmbătat,

de ți-a sfărîmat tinerețea ulcior!...

Afrodita: Tu vorbești ?

Hera: Ce leac de deochi, i-ai pus în ochi de l-ai orbit ?...

Athena: Ce vorbe ticiuite, ce picături, otrăvite, de uri,

i-ai turnat în auz ciobanului mofluz !?...

Hera: Ce vis nebunesc i-ai promis ?

Afrodita: Dar tu, ce pofte venale i-ai răscolit !? Cu ce ispite

l-ai ademenit să ți-l dea ție !?...

Hefaistos: Ce mișelie ați pus la cale ? (se încaieră toate trei)

Ajunge !

Afrodita: Tu, slutule, pocitule !...

Athena: Cornutule, pe ce lume trăiești ?

Hera: Ce păzești !?...

Hefaistos: (Afroditei) Vorbește femeie ! Ce-i mascarada asta ?...

Afrodita: (rîzînd) Urlă toată Elada, iar el își întreabă

nevasta !

Athena : Marea Egee nu va spăla atît sînge cît se va scurge!...

Hera: Vor plînge cer și pămînt, și își vor săpa mormînt

cu ghiarele, sub ruine, și el și Elena !...

Afrodita: (sfidînd) Altă odraslă de adulter a lui Zeus !...

Hefaistos: Ce caută Marele Stăpîn, în cearta voastră, femeie ! ?

Ce amestec au regina din Sparta, vărsările de sînge,

cu Menelau și cu marea Egee Cine va plînge? Ce îmi

ascundeți ?

Hera: Încă nu știm, dar ne îngrozim !...

Athena: In schimbul mărului discordiei, al neadevărului, al

înșelăciunii și al ipocriziei... In schimbul gelo-

ziei sălbatice, al frumuseții înșelătoare și trecă-

toare, cu tot nimbul de nemurire !...

Hefaistos: Ei bine ?...

Athena : Afrodita, scoasă din fire, a pus vălul ceții și orbi-

rii pe ochii lui Paris!... Și oferit-a ce nu-i apar-

ținea, ce nu era din lumea ei de zei, ce nu avea

nici un temei: Iubirea !

Afrodita: (satisfăcută) Iubirea ce-a cutremurat hotarele și al-

tarele istoriei și legendei bătrînei Attice, Athenei

și Troiei! Iubirea fiicei lui Zeus, născută din fru-

moasa Leda !...

Hefaistos: (îngrozit) Iubirea, Elenei, soția regelui Spartei !?...

Nu, nu pot crede!...

Hera: Iar Troia, cît de departe-i Doar marea Egee și cîteva

insule sparte din țărmul ei, ne desparte !...

Hefaistos: De ce Afrodita, de ce ?

Afrodita: De-amorul artei de-a iubi ! Ii semăn tatei !...

( intră Ares înarmat pînă în dinți)

Ares: ( încrezut ) Vin din Areopag !...

Hera: N-ai mai venit !...

Ares: Dar ce e mamă ? Nu mă privești cu drag în armură...

Hera: Să taci din gură !

Athena: Ba nu, să vorbești ! Ce e jos pe pămînt?

Ares: Frumos !! Furtună, fulgere, vînt și lume nebună !...

(lui Hefaistos) Dă-i zor, meștere făur ! Vreau să-mi

probezi armura de aur și ascuțișul spadei !

Hera: (autoritară) Ares, vorbește !

Ares: (încîntat) Agamemnon, Menelau și Ulise și toți regii

Eladei se pregătesc de război !... Din Sparta, Tesalia,

Corint și Epir, Arcadia și Argolida, sute de vase ,

șir de corăbii, armate numeroase, înfierate în zale,

cu lăncii și săbii, se strîng puhoi în Aulida !...

Hera: (Afroditei) Ți-ai dus mișelia pînă în pînzele albe !

Afrodita: (sfidînd) După cum vezi ...

Athena: Deci Paris și Elena...

Afrodita: Se giugiulesc printre văluri și vise, în vechea Troie

Hera : Le-ai dat ajutor?

Afrodita: Nici n-ar fi fost nevoie, cu mințile lor înfierbîntate

și slabe !...

Hefaistos: (strigă) Nu vă jucați de-a războiul ! Opriți nebunia

Troadei cît nu-i prea tîrziu!... Dați oamenilor

pace !

Athena: Să întrunim de grabă consiliul zeilor ! (se precipi-

tă fiecare, care-cotro) Eu pornesc spre Athena !...

Hera: Ne întîlnim în Parthenon ! (ies) (rămîn singuri

Afrodita și Ares )

Afrodita: Eu nu vin !...

Ares: Nici eu !...

Afrodita: (ca un ecou) Nici eu!...

Ares: ( la fel) Nici eu !... ( se privesc, apoi se cuprind

cu patimă) De cînd aștept...

Afrodita: ... clipa asta ?!

Ares : De-o veșnicie!...

Afrodita: ... de mereu !... (ochi în ochi)

Ares: Frumusețe!...

Afrodita ... și tinerețe !...

Ares: Minune!...

Afrodita: ... și demență !...

Ares: Înșelăciune!...

Afrodita: ... și violență !...

Ares: Minciună sublimă !...

Afrodita: ... și patimă crimă !...

Ares: Ipocrizie!...

Afrodita: ... și nebunie !...

Ares: Fiară frumoasă !...

Afrodita ... bestie sîngeroasă !...

Ares: Fiară !...

Afrodita : ... bestie !...

Ares: Bestie !...

Afrodita : ... fiară !...

Ares: Fiară!...

Afrodita: ...fiară !...A

Ares: Bestie!...

Afrodita: ... bestie !... (se îmbrățișează demențial)

Ares: A cîta oară ?...

Afrodita: ... cine mai știe ?,...

Hefaistos: (îi vede și se oprește în pragul ușii ) Pe mine

nimeni nu mă întreabă ?!... Prea bine !... (coboară

din plafonul potcovăriei o plasă invizibilă de oțel,

care îi cuprinde pe cei doi, fără ca ei să-și dea

seama. Intră un bătrîn orb, care aduce de mînă pe

un tînăr superb ce seamănă ca două picături de apă

cu Perseu.)

Bătrînul: Mărite Hefaistos, iată-l ! Ai fost prieten cu tatăl

ori cu străbunul acestui tînăr, nespuse de viteaz și

de înțelept !... E schimbul de azi ! Pe el îl vei

trimite în Caucaz !...

Hefaistos: ( nu-i vine să-și creadă ochilor ) Heracle !...Cumtrece

timpul !

Heracle: (simplu) Sînt fiul Alcmenei și al lui Zeus, – cu

chipul lui Amfitrion – fără tron și fără scut... Năs-

cut în cetatea Athenei !...

Hefaistos: (îl îmbrățișează) Urmaș demn al nemuritorului, în veci

strălucind, pe pămînt și în spații, Perseu, și al Andro-

medei, credincioasa-i soție ! Al celor mai frumoase conste-

lații fiu !...

Heracle; Nu-s zeu, ci om viu cu visuri sacre !...

Hefaistos: O, cîtă bucurie !...

Bătrînul: (vrea să se retragă) Eu unul, aștept să-ti văd comorile ...

Hefaistos: De prea mult timp aștept un cuvînt ori un semn ! Prin

tine se-aprind zorile viitorului !... (îl îmbrățișează din

nou )Bine-ai venit în potcovăria din Olimp !...Dă-mi arme-

le să ți le ascut ! Și spada și arcul și săgeata, știu

că nu-și cruță prada !...

Heracle: (rîzînd) Sînt de mult ascuțite și arcuite și oțelite !...

Hefaistos: (i le privește) De la Perseu !

Heracle: Și de la tata !... Și n-am să le las, la rîndul meu, din

tată în fiu !...

Hefaistos: O, cîte munci ai avut de-mplinit !... Și leul din Nemeea,

și hidra din Lerna, și Cerber, și Taur cretan, și încă...

și încă... an după ani... In numele străbunului tău,

Perseu, te-așteaptă acum alta :

Heracle: Și-aceea !...

Hefaistos: Va fi eterna, marea eliberare!...Iți cer să te-arunci spre

răsărit, în Caucas, și să tai cu ciocanul și dalta...

(i le dă) cătușe și fiare ce-au ferecat, de veacuri, în

stîncă pe Prometeu, Titanul !... E timpul prea greu ca să

nu fie acum și el, printre oameni !... E al tuturor !

Ucide întîi fiara cu ciocul și ghiara de-oțel, ce îi devo-

ră, oră de oră, ficatul !... Mi-e viața lui, dragă, și

al meu să fie păcatul !... La drum ! Aleargă ! Și să te

asemeni străbunului tău, gonind Pegasul !...

Heracle: (iese în goană) Am plecat !... Am fugit!... Zbor!...

Hefaistos: In sfîrșit ! Avenit ceasul !... ( fericit. Aduce de mînă

pe bătrînul orb și îi arată pe Ares și pe Afrodita, ce par

două statui îmbrățișate) Privește-mi, bătrînule neguțător,

nestematele ! Marfă bună ! Plătește-mi cît vrei, doar să

le iei !... Blestematele ! Merg bine-mpreună : zeul război

și zeița minciună ! Ia-i pe-amîndoi! Ii vrei încrustați cu

brățări ma mîini, ori cu monturi de potcoave ?...

Neguțătorul: Meștere bijutier, nu-ți cer nici lucru fin, nici

gînturi ! Și cîini și minți bolnave, se țin în

lanțuri ! Mă lasă cu ei, să le măsor caratele !...

( Hefaistos iese. Cei doi par statui înlănțuite )

E voie ? Hei!... Iertați-mă că vă trezesc din împie-

trire !...

Ares: Iubire !...

Afrodita: ... neștire !...

Ares: Nu te iubesc !...

Afrodita : ... te dușmănesc !...

Neguțătorul: Știți, e nevoie să vă evaluez , să vă prețuiesc,

să știu cît să plătesc pe voi !...Nu vă deranjez...

Puteți rămîne îmbrățișați, să vă culcați, îmbrăcați

sau goi, ori în picioare... Eu nu văd nimic !

Ares: Candoare!...

Afrodita: ... splendoare!...

Ares: Oroare!...

Afrodita: ... stupoare !...

Neguțătorul: Nu vă mișcați prea violent! Iată, sînteți ambalați

gata! O să notăm pe cușcă : " Fragil !", " Urgent"

sau " Mușcă!" ! Dar să vedem cum stăm cu plata !

E inutil să strigați " Ne-aude, ne-a vede !" Și-apoi

cine v-ar crede ? Iar eu n-am să scot un cuvînt,

deși mulți mă socot cel mai cărunat și mai a tot cu-

prinzător povestitor, nevăzător al începuturilor

și ai neștiuturilor !... Mai trebuie să mă prezint?

Un nume cu nimic ales : Malesigenes ! Cumpăr și

vînd comori de artă, valori de cultură, legende și

mituri cu zei și eroi, cu perfecțiuni, cu erori,

cu minuni și orori de iubire, de ură și gelozie !...

Cumpăr sculptură, poezie și rituri, cu chipuri de

zei și cu oameni de soi !... Sînt unul din cei mai

umili aezi, cîntăreți și poeți, ce scriu în hexa-

metri dactili ! Nu știu de Iliade și Odisei !...

Ares: N-am auzit !

Neguțătorul: Și nici să n-auzi !... Ferice de surzi !

Ares: Hai, du-te orbule, din Olimp! ( simțind în jurul lor

ceva ) Ce fire nevăzute se țes ?!... Te rog să le

dai jos de pe noi !

Afrodita: Vino, iubire ! Vreau să mă plimb cu tine în Parnas !

Afrodita: (prin vis) Iubire!...

Ares: ... neștire !...

Afrodita: Amăgire!...

Ares : (pipăind în jur ) Fire!... Fire!... Fire!... De jur

împrejur!...

Afrodita: Fire, pînă în nemărginire !...

Neguțătorul: Vă jur că nu-mi aparțin ! Cel ce m-adus aici vi le-a

pus! Eu nu vă țin !... Nu, nu vă agitați, fiți

cuminți ! iată că vine !... (revine Hefaistos)

Ares: (enervat) Hefaistos ! Ce farsă e asta ?

Afrodita: ( la fel) Ce glumă de prost gust!?...

Hefaistos: (Neguțătorului) Ea mi-e nevastă iar el fratele !...

Ares: (sare) Minți !

Afrodita: Am fost !

Hefaistos: Foarte just !

Ares (încep cu injuriile) Nemernicule !...

Afrodita : ...slutule !

Ares: Netrebnicule!...

Afrodita: ... urîtule !...

Ares: Te voi distruge ! Te voi arde de viu !...

Afrodita: Ți se va scurge puterea toată în vatra ta afumată!...

Pocitule !

Ares: Smintitule !

Hefaistos: Știu... știu... știu...! (Neguțătorului ) Ce zici?

Neguțătorul: Sînt autentici !

Hefaistos: (celor doi) Nu e frumos să stai cu spatele, nici tu

cu fața întoarsă !...

Neguțătorul: Pe fiecare cîte douăzeci de drahme, plus... plasa lui

Arahne ! Deci ?

Hefaistos: Fie cum zici ! Ia-i și du-i de aici!...

Ares: (urlînd) Nemernic, sadic și cinic ! Zeu de nimic, mi-o

vei plăti cu dobîndă !...

Hera: (revine cu ceilalți zei)

Hefaistos: Ei ! Ce ați hotărît în Parthenon ?

Hera: Nu e un pas de făcut înapoi !

Athena : Sînt legile toate călcate în picioare ! Nici demos, nici

vot ! Olimpul tot e împărțit între-adevăr și mit !

Hera: O parte cu ggrecii, alta cu troia, și fiecare pentru

război ! nu înțelepciunea ci puterea are cuvînt la

la tratativele de pace!... Se vociferează, se profețează amenințări demente între țări !

Nimeni nu-ntreba

care-s motivele și care durerea !

își întorc spatele, se înarmează și cît mai degrabă

își înmăesc armatele!...au despărțit adevărul de viață

și moarte !...Dosul de profil și față, frumosul de

de încîntare și groază ! Albul de-o parte, de alta negrul

De-o parte Terra, de alta Cerul, de alta Haosul!...Au

mărunțit întregul în elemente!...

Homer : La fel ca voi; Hera, puterea și adesea genunea, Athena;

înțelepciunea și cîte-odată injustețea !... iar Afrodita

frumusețea și alte ori înșelăciunea !...

Afrodita (sare) Dar ce folos de înțelepciune și putere, fără

frumos ?!...

Athena : Putere fără judecată?

Hera: Înțelepciune și frumos fără putere ?

Homer : O, zei ! Cît de nemuritori ați fi, nu veți supraviețui,

în lumea voastră rapace, ce stă să apună, decît

împreună și-n pace !

Hefaistos: (aparte) acelaș strop de adevăr și de mister și la Esop

și la Homer !...

Homer : Meștere făur !

Hefaistos: (trist) Și eu sînt tot zeu !...

Homer : Te știu și te văd, cu tot fumul și-adîncile bezne

ce-mi plîng sub pleoape !... Vină aproape... Ai mîini

de foc dar inimă de aur !... (îl îmbrățișează)

Hai, dă-le drumul ! Nu-i nici prea tîrziu, nici

soroc de prăpăd ! Și nici catapetezme nu se frîng !...

(Ares și Afrodita sînt dezlegați) Viața va fi minuna-

tă întru vecie !... Atîta timp cît va fi " TIMP", cît

universul, cu legile lui, și fără hotarele neantului,

nu-și schimbă mersul !... Cît soarele și constelații-

le vor dăinui în spațiile siderale.Cît Andromeda și

Perseu vor străluci pe bolta emisferei boreale, și

cît Heracle va prinde sub călcîie, fiare !... Iar Pro-

meteu, la descătușare, va mai aprinde, oamenilor, facla

Cît va fi nimb de lumină pe cer și pe retină, în fieca-

re dimineață!...Cît orice pîrîu va curge la vale!...

Va încolți în bobul de grîu și în pântece, lăstarul

sfînt!... Vor fi și lacrimi și cîntece!... Viața va

naște viață ! Lumea va naște lume ! (ia un gînd)

Poate... cu alt nume !... Nebunii sînt unii, iar ne-

toți, nu sînt toți !...

Hera: (cu bucurie) Iată !... Vine Acel ce este lumină, cer,

pămînt și ape!... Inălțimi și avînt, adîncimi și

frămînt!... Oceane și Atlasuri !...

Afrodita: ...cel ce iubește și ce urăște ca nimeni altul !...

Athena: Inaltul Zeu, e aproape !...

Homer : Să vină !...

(Oare de fulgere cuprinde totul. In acelaș timp,

din adîncuri, se aud tot mai tare lovituri și gla-

suri)

Glasurile: Bateți, bateți, răzbateți !... (bis)

Hera: Ce zgomote pătrund pînă-n Olimp!...

Hefaistos: Din afund de oceane, lîngă vulcani în clocot, izbesc

ciocane și glasuri de fier !...Cate și cete de noi

titani, vor să iasă-n lumină,și cer, cu dangăt de clo-

pot, s-aprindă alte răsărituri !... Dar eu, aștept

semnul minunii ce dă viață !...(deodată, cu bucurie)

Iată-l !...Dinspre soare răsare apare și Prometeu !...

Homer : (strigă) Istorii și mituri să nu se mai repete !...

( cele trei zeițe se strîng una lîngă alta)

Hera: (cu teamă)... ce va fi mai tîrziu !...

Afrodita: (la fel) ... pustiu ori scrum !...

Glasurile: Nicidecum!... Nicidecum!...

Hefaistos : (strigă și el) Nicidecum!...

( de departe îi răspunde Ecoul)

Echo: Cum !... Cum!... Cum!...

- Cortina finală)